O dimineata. Sculand cu dor si durere. Spre a fie parte de ceva. Mare. O unire. Iubire. De a fi imbretisat
de.
Sa imbratiseze. Iubeasca. Si sa fie cazu de zambete - nascute pentru lumea asta pentru ea. Pentru el. Ei, si toti existand in Lume. Lumea ei.
Cand un strop de sange pica pe iarba albastra al nopti intunecat soarea diminetii a venit fugand trezind Sperantza, si incepea sa danseze. Un dans rosu, ca pasiunea, si inalta ca ceru.
Si cu care dans is curata sufletu de sange, durere, imbracand stelele cu culorile. Intai cu toate umbrele rosiile cunoscute. Si portocale. Galbene. Verzi! Albastre vesele. Curcubei si raze calde.
Deschidand portile bucuriei, credintei, pasiunei si cautarii.
Aducand toti raspunsurile, imbratisele si zambete. In viata. Din Viata. Plin de viata.
Sarind sus nu mai aproape decat Soarele. Si a devenit intro raza de al Ei. Bucuros si recunoscator. Si plin, plin, plin, atat de mult, de ne-as fi frica: se sparge de fie asa de umflata cu iubire.
Viata venea fugand si a pupat-o in frunte. Cu sarut dulce, care ii indulceste visurile. Cu norocu care e soptit in urechile inimi, norocu care o are Ea cu toatele, si Toti, pe si ce le are in jur. Jurul sufletului, corpului, si gandurile Ei.
[[Fetita mica, care plangea lacrimile copiilor singure - dupe povestea de culcare, care si le spunea singura -, a adormit cu zambetu eterna. In inima, cu trandafiri feriti pe obraj fiind gasit de Fratele disparut, si cu un gand imbretisat. Zicand:
„Viata, ce minunata esti. Iti multumesc.” ]]
2011. október 23., vasárnap
2011. szeptember 5., hétfő
Ma bucur.
...si in sfarsit trebuie sa realizez ce e cu mine tot timpu: Bucuria.
Poate dezbracata, dar niciodata departe. Fara intrebari si fara cuvinte. Cu iubire, imbratisare, intelegere si distante.
Distante, care se misca (in imini cei apropiate) inimile celor apropiati.
M-ai adus aproape de sufletul Tau drag, si mi-ai aratat mult dintr- o lume, pe care trebuia s-o vad. Lumea Ta. Si am fost mai mult decat onorata cand am fost invitata de Tine, sa intru. Si m-ai luat de mana.
Si a inceput eternitatea.
Stiu ca esti. Si esti - cu mine.
Poate dezbracata, dar niciodata departe. Fara intrebari si fara cuvinte. Cu iubire, imbratisare, intelegere si distante.
Distante, care se misca (in imini cei apropiate) inimile celor apropiati.
M-ai adus aproape de sufletul Tau drag, si mi-ai aratat mult dintr- o lume, pe care trebuia s-o vad. Lumea Ta. Si am fost mai mult decat onorata cand am fost invitata de Tine, sa intru. Si m-ai luat de mana.
Si a inceput eternitatea.
Stiu ca esti. Si esti - cu mine.
Actual, si inspiratoare...
Trebuie să te hotărăşti: ori trăieşti cu cineva, ori îl doreşti. Nu poţi dori ceea ce ai, e împotriva naturii. Toată problema dragostei mi se pare a fi aceasta: pentru a fi fericit, ai nevoie de siguranţă, în timp ce, pentru a fi îndrăgostit, ai nevoie de nesiguranţă. Fericirea se bazează pe încredere, pe când dragostea cere îndoială şi nelinişte.
F. Beigbeder - Dragostea durează trei ani
2011. augusztus 25., csütörtök
Niste randuri se scris
Si azi am vorbit cu Matusa! Cu Mama! Cu Sora - asa s' asa... :P Si vai, ce zi. LUNGA! Plin de up n downs... (Si cu mestecuri, de toate feluri!) Cu calatorii, in gand, si in cateva zile in picoare!
Maduc In CANADAAAAAAAAAAA! Nu imi vine sa cred! Maine - la voi deja azi :P - termin cu munca! Experiante mare, si o calatoie in luma mea descoperita, hoai, ce mare! Cred ca niciodata in viata mea n-am chieltuit atat de mult in cat am reusit in lunele astea. Da a avut rost.
Si oricum, da mai vin.
Imi strang energiile sa scriu despre TOT, ce e si a fost ai - mai mult.
"Iubirica" :)
Maduc In CANADAAAAAAAAAAA! Nu imi vine sa cred! Maine - la voi deja azi :P - termin cu munca! Experiante mare, si o calatoie in luma mea descoperita, hoai, ce mare! Cred ca niciodata in viata mea n-am chieltuit atat de mult in cat am reusit in lunele astea. Da a avut rost.
Si oricum, da mai vin.
Imi strang energiile sa scriu despre TOT, ce e si a fost ai - mai mult.
"Iubirica" :)
2011. augusztus 18., csütörtök
Bateria consumata
N-am reusit sa-mi tin cuvantu. Si n-am scris cum zicam mai devreme. (Si acuma s' motivata de timp si de bateriile laptopului e care il folosesc ...)
Ultimii ultimii vin acuma.
Saptamana trecuta a fost ultima saptamana a taberei oficiala, ale lui Friendship Ventures, si mai sunt 2, asta in care suntem noi, si va termina maine (la Voi: azi), si taberele "Get away", cu numa cateva persoane in tabara, sub 40 - fata de mai mult de 200...
Ultima saptamana va fi cu cei care au venit peste organizatia, care mi-a dat posibilitatea sa vin, CL. Si ultima saptamana de munca.
Nu pot descrie lunele trecute cu cuvinte.
Cu siguranta: am facut rost de muschi. *Sefu meu poa' sa fie mandru de mine! Si Voi! :)PP*
Si de niste kilograme in plus. *Mai ales pe burta - care inseamna ca tre' sa gasesc o grupa unde sa dansez "belly dance"? ;)
Si ca am nevoie sa fiu ingrijorata cu mainile si picioarele (mai ales de genuchi...) mele, si sa ma apuc de ceva miscare. Corpu meu e un disastru, chiar daca nu mi-a afecteaza sanatatea ...nu inca.
Si de multe ori ma gandeam la expresia, care a folosit Mamaie de f-f-f-foarte multe ori; "curg apele pe mine." (Mi-e dor de Tine, mereu. Nu numa daca Te aud. Esti, cu noi, mereu.)
Tre' sa fiu mai responsabil pentru pasi mei. (Mama, te rog, si iti cer scuze pentru toate teme pe care ti-am facut ...nu direct, niciodata. Si chiar daca te sperii acuma, e "turn"-u meu, sa ma asez pe picoare...)
Ce inseamna distanta. In viata. Si in viata mea.
Saptamana gluten-free: (cuvinte care mi-aduc aminte de ce vreau sa scriu...)
Mamaie si matusa intr-o persoana. - Minneapolis -
Nu munci, da fiind parte al familiei, care ma acceptat. Sanse noi. Inima plina. Prieteni si solicitate.
Talent.
Drum.
Vine toamna.
In 9 zile va fi in Canada. In Vancouver. (Anu viitor la Toronto. Promit pentru mine.)
Intr-o luna va fi acasa. Oriunde inseamna asta sa fie. Inapoi in bancile scoli. Si serviciului. Orice va fie. Va fi alesa de mine.
Planuri. Mare. Mele. Desenate. De dat mai departe. Cu limbi, cu dragoste. Pentru viata, spre oameni.
Nu-ti fie grije, voi descurca.
Ca-s' din sangele Tau, si din al Tau, si al Tau.
Ultimii ultimii vin acuma.
Saptamana trecuta a fost ultima saptamana a taberei oficiala, ale lui Friendship Ventures, si mai sunt 2, asta in care suntem noi, si va termina maine (la Voi: azi), si taberele "Get away", cu numa cateva persoane in tabara, sub 40 - fata de mai mult de 200...
Ultima saptamana va fi cu cei care au venit peste organizatia, care mi-a dat posibilitatea sa vin, CL. Si ultima saptamana de munca.
Nu pot descrie lunele trecute cu cuvinte.
Cu siguranta: am facut rost de muschi. *Sefu meu poa' sa fie mandru de mine! Si Voi! :)PP*
Si de niste kilograme in plus. *Mai ales pe burta - care inseamna ca tre' sa gasesc o grupa unde sa dansez "belly dance"? ;)
Si ca am nevoie sa fiu ingrijorata cu mainile si picioarele (mai ales de genuchi...) mele, si sa ma apuc de ceva miscare. Corpu meu e un disastru, chiar daca nu mi-a afecteaza sanatatea ...nu inca.
Si de multe ori ma gandeam la expresia, care a folosit Mamaie de f-f-f-foarte multe ori; "curg apele pe mine." (Mi-e dor de Tine, mereu. Nu numa daca Te aud. Esti, cu noi, mereu.)
Tre' sa fiu mai responsabil pentru pasi mei. (Mama, te rog, si iti cer scuze pentru toate teme pe care ti-am facut ...nu direct, niciodata. Si chiar daca te sperii acuma, e "turn"-u meu, sa ma asez pe picoare...)
Ce inseamna distanta. In viata. Si in viata mea.
Saptamana gluten-free: (cuvinte care mi-aduc aminte de ce vreau sa scriu...)
Mamaie si matusa intr-o persoana. - Minneapolis -
Nu munci, da fiind parte al familiei, care ma acceptat. Sanse noi. Inima plina. Prieteni si solicitate.
Talent.
Drum.
Vine toamna.
In 9 zile va fi in Canada. In Vancouver. (Anu viitor la Toronto. Promit pentru mine.)
Intr-o luna va fi acasa. Oriunde inseamna asta sa fie. Inapoi in bancile scoli. Si serviciului. Orice va fie. Va fi alesa de mine.
Planuri. Mare. Mele. Desenate. De dat mai departe. Cu limbi, cu dragoste. Pentru viata, spre oameni.
Nu-ti fie grije, voi descurca.
Ca-s' din sangele Tau, si din al Tau, si al Tau.
2011. augusztus 9., kedd
"It's a good day to die"
Daca ar trebui sa aleg o zi cand sa vina ultima, a fi o zica astazi. Energetic, emotionata, cu soare si cu vant, sus si in jos...
2011. augusztus 7., vasárnap
Keep your chin up - Jo says.
Primu postare in dou limbi. (Incercare, numaru 1.)
Trei zile de acum am avut un apel nepreluat de Mama. Iar dupa acea un mesaj vocala(?).
"Imi face grije ca nu stiu nimic despre Tine."
>>>Si asa e. Nimeni, nimic, (numai pe face' sa imi fie rsine ca scriu acolo, da nu mail-rui, ghh :)) ) <<<
Deci, incep sa incep. Mi mult de o luna am fost trimis la tabara noua, tabara Noua Sansa. Il ador! Suta la suta! Imi era frica la inceput, da acuma dupa 5 saptamani petrecute acolo, mi-a fost (si inca imi e si acuma...) sa vin inapoi, sa fiu aici.
Atat de multe lucruri sau schimbat... Si nu numa in directia buna. Da o sa imi pun picioarele numa pe soseaua buna, cu zambeturi, chiar daca ... Nu e chiar daca! :)P
Da fara regreturi! Toate 5 saptamani au fost mi nu na te! O sansa si noroc mare am cu locu asta, si ca eu am fost trimis aici. Singura din Ungaria, da nu singura din Europa. (Doar din Scotia, Irlanda, Anglia, Noua Zelanda!! Nemaipomenite de persoane.)
In primi saptamani au fost tabere cu oameni cu handicap. Da frumosi, si dragi. Catodata grele de ocupat. Da fiindca e o tabara mititica (cel mai multe oameni am avut cu 50 persoane cu staff cu tot.), si cu mare sansa de a cunoaste toti oameni.
Si asa s-a si intamplat. Toti le stieau numele ... O bucurie e sa fi stiut ca persoana dupa nume, dupa rol. Nu numa "aia, cine face asta si asta".
Niciodata nu mi-au multumit nimic ce am facut ca in timpu trecut. Counselor-i - mie, cine spale numa vasele. (Si altele, da restu nu "se vede", nu in fata, si asta a fost cea mai mare legatura intre noi. La inceput.)
Si poate muncesc mai mult acolo, da sufletu meu are mai mult timp de respirat. Si de imbratisat. De zambi si de fi bucuros.
Sunt fericita. Foarte, foarte. Nu numa aici, da mereu. Ca am motive de zice asta. Sunt o norocoasa. Pentru toate lucrurile intamplate in viata mea. Pentru oameni, locuri, sanse si distante - care nu exista numa in harte... Simt iubita de Viata.
Si senzatia asta numa sa inlagrit in timp ce sunt aici.
Am invatat sa plutesc, sa sari depe trambulina de apa - cu spate (si sunt super mandra de asta!!:) ) :
***
Trei zile de acum am avut un apel nepreluat de Mama. Iar dupa acea un mesaj vocala(?).
"Imi face grije ca nu stiu nimic despre Tine."
>>>Si asa e. Nimeni, nimic, (numai pe face' sa imi fie rsine ca scriu acolo, da nu mail-rui, ghh :)) ) <<<
Deci, incep sa incep. Mi mult de o luna am fost trimis la tabara noua, tabara Noua Sansa. Il ador! Suta la suta! Imi era frica la inceput, da acuma dupa 5 saptamani petrecute acolo, mi-a fost (si inca imi e si acuma...) sa vin inapoi, sa fiu aici.
Atat de multe lucruri sau schimbat... Si nu numa in directia buna. Da o sa imi pun picioarele numa pe soseaua buna, cu zambeturi, chiar daca ... Nu e chiar daca! :)P
Da fara regreturi! Toate 5 saptamani au fost mi nu na te! O sansa si noroc mare am cu locu asta, si ca eu am fost trimis aici. Singura din Ungaria, da nu singura din Europa. (Doar din Scotia, Irlanda, Anglia, Noua Zelanda!! Nemaipomenite de persoane.)
In primi saptamani au fost tabere cu oameni cu handicap. Da frumosi, si dragi. Catodata grele de ocupat. Da fiindca e o tabara mititica (cel mai multe oameni am avut cu 50 persoane cu staff cu tot.), si cu mare sansa de a cunoaste toti oameni.
Si asa s-a si intamplat. Toti le stieau numele ... O bucurie e sa fi stiut ca persoana dupa nume, dupa rol. Nu numa "aia, cine face asta si asta".
Niciodata nu mi-au multumit nimic ce am facut ca in timpu trecut. Counselor-i - mie, cine spale numa vasele. (Si altele, da restu nu "se vede", nu in fata, si asta a fost cea mai mare legatura intre noi. La inceput.)
Si poate muncesc mai mult acolo, da sufletu meu are mai mult timp de respirat. Si de imbratisat. De zambi si de fi bucuros.
Sunt fericita. Foarte, foarte. Nu numa aici, da mereu. Ca am motive de zice asta. Sunt o norocoasa. Pentru toate lucrurile intamplate in viata mea. Pentru oameni, locuri, sanse si distante - care nu exista numa in harte... Simt iubita de Viata.
Si senzatia asta numa sa inlagrit in timp ce sunt aici.
Am invatat sa plutesc, sa sari depe trambulina de apa - cu spate (si sunt super mandra de asta!!:) ) :
Si chiar daca n-am aparat de fotografii, inima mea e plin de poze facute de bucuria vazuta si simtita aici.
Am avut sansa sa ma imprietenesc cu niste oameni nespus de frumosi. Si ma bucura gandu, ca Ei exista in Lumea asta, chiar daca "departe", da mi-au facut sa imi cantu sufletu. Mi-au facut sa simt, sunt parte de grupa, chiar daca nu sunt parte de grupa... :) Counselor-ilor.
(Si as vrea sa vin inapoi vara viitoare, daca pot si ma simt pregatita destul, si vin, ca un counselor.)
Mi-au aratat si invatat mi de lucruri, mi-au colorat inima si bluzele. Am inlargit gandurile mele despre libertate, despre distante, prieteni, iubire, religie, si diferente. In toate.
Si voi duce in Canada!!! Da acuma nu la familie, doar la o prietena mea buna.
> Un lucru, care intra in minusu Americi: nunta Panelor. Ziua aia a fost lacrimoasa pentru mine. Si am fost cam cu capu in nori, si cu sufletu depaaaaarte, ca Romania. Dansand si petrecand timpu in biserica, dupa si inainte nunti. Nunta, la care am vrut sa fiu asa de mult, de nu puteam sa fiu... Life's irony.
Sunt prea obosita acuma sa continu, da promit, ca oi scrie mai mult acuma. Am vrut sa dau un semn de viata. Mai traiesc!!! :)
<3
English version
First bilingual post would this be. (Trying to... # 1.)
Three days ago I got a missed call. From Mother.
"I'm worried about You, I haven't heard anything from You recently, call me."
So, gonna start with the start. More than a month ago i've been sent to another camp, Camp Now Hope, which i adore. 100%!
When I left from here I was afraid to leave, and now, leaving New Hope, I was afraid to come. So many things has changed, and not only in one directions. Good and bad too.
But I'm gonna put my legs on the positive way and smiley one even if... no even if-s! :)
But without any regrets! All the past 5 weeks were won-der-ful! A truely new hope and chance was it for me to get to that place, to be sent there. That it was me, who had that luck. The only one from Hungary, but not only from Europe. (But from Scotland, England, Ireland and New Zealand too! Beautiful people. :))
In the first weeks there were "regular" special needs camps, first 3 weeks. Nice and kind campers. And because the small size of the camp (at maximum number we had about 50 campers) it was a bigger chance to get to know the people around us.
And that was how it happened. everybody knew everybody else's name. It was so glad to be known as the person behind the role, behind the nametag, to be known as who i am. :)
I wasn't thanked so many times as here. Never before. By the counselors. For me, who "only" does the dishwashing (ok, and many more unseen by the "public" eyes, but that's not the point int the moment...), because that was the biggest connection in the first couple days. Receiving and bringing the dishes to me. :)
And maybe i have to work more there, but my soul is fed much more than in the First camp. I can feel that even after long hours of work my heart can breathe, because it's cared. But it's because of the people, i got to know there.
*Thank for All of You.*
I am happy. Very, very, very happy. Not just here, but always, any place. Because I got reasons to tell that. I'm a lucky one. For all the things happened, all the people i got to know in my life and even the distances - what doesn't exist, only on maps. I feel loved by Life.
And this feeling has only enlarged in my heart since I'm here.
I've learned how to soar, on the sky, on the water, in other's hearts and to let more and more myself into other's world. And to jump back flips!!! So proud of it!
And even if I haven't captured a single photo because of the lack of having a camera... (ouh, you silly!:P), my heart had made soooooooooo many good shots, by glad moments and feelings!
I had the chance to meet so many, so beautiful people. And the thought of Their existence makes my heart lighter and the World softer and safer to live in. Loving. Even if They are far. But not from my heart. Made it sing, and dance. And feeling that I'm part of the group, of the "Village". Of coulselor's. :)
(And I'd love to come back next summer as a counselor if I'll have the chance and the feeling that I could prepare myself - in every meaning - for challenging myslef and coming back as. They've showed and taught me so many things, gave me and coloured me with so many shades of the rainbow and my shirts. Enlarged my sight of world, about Life, love, friends, even religion. And differences. In everythings. And I'm gonna go to Canada!!!
> One minus of America's : missing the beautiful event of my darling dear family reunion, the "Feather-wedding". Which day was a tearful one for me. Away from the actual place i was, away as far is Romania is. Were dancing in my soul there, but my mind was way further than camp... The wedding, where I longed to be so much and wasn't there so ...unfair. Life's irony. Giving a big chance and taking a big price for it. But both of them never again chances. But my family is still my family, and my heart is always with Them. And what would be sad to be just connected by blood is NOT happening in the romanian side of mine.
My soul is linked to Theirs. To You, dear blue-yellow-red coloured souls of mine.
(Va iubesc. )
I'm way too tired toi continue it right now, but I promise - as my possibilities let me - to write more frequent this week! But now I only wanted to send some life-signs. I'm still alive!!! :)
<3
2011. július 16., szombat
Apologize, language switch and an edited version of a letter wrote and sent by the feelings for the people who awaken it
Imi pare rau ca nu am scris de mult timp, care in zile calendare nu par sa fie multe, da in zile inimei au trecut de ani... Si in emotii, intamplari, prioetenii, si culori... Nu pot descrie... Asa ca mai bine, sa postez o srcisoare care a fost scris dupa un eveniment al inimei mele foarte important si un care am reusit sa-mi colect gandurile despre timpu petrecut aici, panacum. Si sper, ca o sa scrium mai recent ce e cu mine. Si simt, tare mult, ca toate experientele aceste voi schimba viata mea. Cum sa si intamplat deja.
Multumesc, pentru toti participanti, care au pus piciorusele pe drumu meu si au tinut companie cand aveam nevoiea.
Viata mea va fi o carte, scris cu mi de curcubei, date de Voi.
Va iubesc, cu toata sufletu meu. Oriunde va-ti fi. Nici odata mai departe decat in mijlocul inimei mele.
I can not tell, how glad i am that I met these people.
As persons, as counsellors and staff, as a part of this beautiful team, and all the Camp. I never knew my heart can get more and more filled up, upper than the top. But it's like overrunning with graceful feelings.
I probably could never even get close in descriptions about them, the emotions I get through the time I spent here so far.
Every kinds of feelings from that "paletta". :)
Their patience, and actions towards me and just giving me the chance and curing my soul just with Their company. Exactly, when I wasn't mean to left by myself. Because I needed it, needed to have the company i had. What was Theirs. And I didn't even know it before.
And to be on way, on the Way. To TheRightPlace, what doesn't have a name.
I also wanted to say, to write, that before They would find me, that when i was sitting by the lake, just floating on the reflections of the highest sky I had a moment, which made me smile, thinking about the first days, when we were going to see how is the lake like.
One of Them were like having the idea of comparing the sounds of Nature's (for me: Life's) to the "created", human world's noises, music, what can save souls, but firstly are coming from the inspiration of Real life's, bird's wings' sounds, tree's whispering, animal movements'...
I just had that moment thinking about all the World we have around and don't even see sometimes, *how grateful and more, glad and fullfilled by love for Life* we should be ...and this "attacks" me, so many times, as I said, like it hurts, being all so beautiful...
So beautiful, that it makes your breathe stop, the heartbeat slowing downer and downer and until just to be silent, and calm. Only for one moment. Longest moment, than ever. And make you believe and feel, the embrace of Peace.
Then I stood up, walked back, and I was find by You. By right people. As it was like, just meant to be.
You are a spice of the World's huge dream-kithcen. And that's why washing dishes is one of the happiest movements I could imagine to do. :)
Multumesc, pentru toti participanti, care au pus piciorusele pe drumu meu si au tinut companie cand aveam nevoiea.
Viata mea va fi o carte, scris cu mi de curcubei, date de Voi.
Va iubesc, cu toata sufletu meu. Oriunde va-ti fi. Nici odata mai departe decat in mijlocul inimei mele.
I can not tell, how glad i am that I met these people.
As persons, as counsellors and staff, as a part of this beautiful team, and all the Camp. I never knew my heart can get more and more filled up, upper than the top. But it's like overrunning with graceful feelings.
I probably could never even get close in descriptions about them, the emotions I get through the time I spent here so far.
Every kinds of feelings from that "paletta". :)
Their patience, and actions towards me and just giving me the chance and curing my soul just with Their company. Exactly, when I wasn't mean to left by myself. Because I needed it, needed to have the company i had. What was Theirs. And I didn't even know it before.
And to be on way, on the Way. To TheRightPlace, what doesn't have a name.
I also wanted to say, to write, that before They would find me, that when i was sitting by the lake, just floating on the reflections of the highest sky I had a moment, which made me smile, thinking about the first days, when we were going to see how is the lake like.
One of Them were like having the idea of comparing the sounds of Nature's (for me: Life's) to the "created", human world's noises, music, what can save souls, but firstly are coming from the inspiration of Real life's, bird's wings' sounds, tree's whispering, animal movements'...
I just had that moment thinking about all the World we have around and don't even see sometimes, *how grateful and more, glad and fullfilled by love for Life* we should be ...and this "attacks" me, so many times, as I said, like it hurts, being all so beautiful...
So beautiful, that it makes your breathe stop, the heartbeat slowing downer and downer and until just to be silent, and calm. Only for one moment. Longest moment, than ever. And make you believe and feel, the embrace of Peace.
Then I stood up, walked back, and I was find by You. By right people. As it was like, just meant to be.
You are a spice of the World's huge dream-kithcen. And that's why washing dishes is one of the happiest movements I could imagine to do. :)
2011. július 2., szombat
Prima (alarma de) tornado
Patru zile libere
Ultimele inaintea de plecare spre New Hope. Petrecut cu Sheila, ca in general. Planu zilei a fost sa ne ducem in Minneapolis. Ne-am pregatit, si plecam. Pe drum: o furtuna, miiinunata. cu niste nori nemaipomenite, sus pe cer... Introdata ne oprim in parcare, si telefon. "Mai bine sa intrati in Subway si stati acolo. Dupa o secunda incepe alarma. Tare. Inseamna ca vine. Cel putin, ca sunt semne de un tornado.
Oprim la Subway, punem mana pe usi, "ready?", zice Sheila, si introdata sarim afara din masina, si in fuga ne bagam. In 5 metri, ce era intre usa cladiri, si usa masini, ne-am facut fleasca.
Dupa cam o juma' de ora a terminat sunetu alarmei, si ne-am dus in Minneapolis.
Dupa ce m-am cunoscut cu sora Sheilei, ne duceam toate la Kierans, un pub irlandez. Si acolo, mai incolo in timp am devenit... "Lil lady with fire feet"
(Si fiindca sunt obosita si n-am timp, de aici o sa continui. : ))
Ultimele inaintea de plecare spre New Hope. Petrecut cu Sheila, ca in general. Planu zilei a fost sa ne ducem in Minneapolis. Ne-am pregatit, si plecam. Pe drum: o furtuna, miiinunata. cu niste nori nemaipomenite, sus pe cer... Introdata ne oprim in parcare, si telefon. "Mai bine sa intrati in Subway si stati acolo. Dupa o secunda incepe alarma. Tare. Inseamna ca vine. Cel putin, ca sunt semne de un tornado.
Oprim la Subway, punem mana pe usi, "ready?", zice Sheila, si introdata sarim afara din masina, si in fuga ne bagam. In 5 metri, ce era intre usa cladiri, si usa masini, ne-am facut fleasca.
Dupa cam o juma' de ora a terminat sunetu alarmei, si ne-am dus in Minneapolis.
Dupa ce m-am cunoscut cu sora Sheilei, ne duceam toate la Kierans, un pub irlandez. Si acolo, mai incolo in timp am devenit... "Lil lady with fire feet"
(Si fiindca sunt obosita si n-am timp, de aici o sa continui. : ))
2011. június 23., csütörtök
Dupa mai mult, de o saptamana
...sau intamplat ograma' de lucruri...
And I was told that it'd be better to have a/n at least/ bilingual blog. So I'm trying to satisfy everyone... :)P
Am fost la primul petrecere in America, am ramas fara cuvinte. Timp si oameni nemaipomenite. <3 Cu Sheila, si cu prieteni Ei.
In 2 saptamane va fi in New Hope, doar mai am 2 weekedn-uri aici. Si am un rendez-vous, si o invitatie la Sheila sa pictam. Amuzant, nu-i asa? : ))
Sunt nebunita dupa Minnesota! (Si rupta de oboseala zi dupa zi, da incep sa ma simt acasa in tabara. Da totus, simt ca mi-e dor de ceva, sau cineva.)
Nu stiu. :)
Nu stiu. :)
2011. június 13., hétfő
Ca inseamna mult, daca alti aprecieaza ce faci
"Sunteti mare ajutor al taberei", ne-a zis unu din consiliere .
/nu-s sigura, daca asta e cuvantu potrivit la counselor in engleza/.
Si sa nu uit!!! Azi am vazut ceva ce n-am vazut panacuma, minunat, si ma oprit, in ce faceam. Un vulture.
Stateam la usa, ma uita afara, si introdata a aparut, deasupra apei, cu un peste viu in gheare
***
Si asta numa fiindca mi-a placut:
Bucurate de singuratatea ta. Dute singura cu tren la locuri unde n-ai fost ininainte. Doarme singura sub stelele cerului. Plimbate atat de departe cat sa nu mai iti fie frica sa vi inapoi. Zi "nu" cand nu vrei sa faci ceva. Zi da daca intuitiile iti spus, chiaar daca toata lumea in jur iti spune nu.Alege-ti daca vrei sa fi placuta sau admirata.. Decide whether You want to be liked or admired. Decizeti daca inseamna mai mult sa faci parte sau sa-ti gasesti ce ai de face Aici.
Crede in saruturi.
Eve Ensler a zis
/nu-s sigura, daca asta e cuvantu potrivit la counselor in engleza/.
Si sa nu uit!!! Azi am vazut ceva ce n-am vazut panacuma, minunat, si ma oprit, in ce faceam. Un vulture.
Stateam la usa, ma uita afara, si introdata a aparut, deasupra apei, cu un peste viu in gheare
***
Si asta numa fiindca mi-a placut:
Bucurate de singuratatea ta. Dute singura cu tren la locuri unde n-ai fost ininainte. Doarme singura sub stelele cerului. Plimbate atat de departe cat sa nu mai iti fie frica sa vi inapoi. Zi "nu" cand nu vrei sa faci ceva. Zi da daca intuitiile iti spus, chiaar daca toata lumea in jur iti spune nu.Alege-ti daca vrei sa fi placuta sau admirata.. Decide whether You want to be liked or admired. Decizeti daca inseamna mai mult sa faci parte sau sa-ti gasesti ce ai de face Aici.
Crede in saruturi.
Eve Ensler a zis
2011. június 12., vasárnap
Post rapida
Zile ciudate!
New Hope e chiar o sansa noua pentru mine! Chiar, daca arata panacuma ca nu pot petrece 4 iulie cum fac americani, pentru ca pe ziua aia tre sa ma duca cei din tabara asta in cealalta, dooooar! Shelia a avut idea superfaina ca ma conduce Ea, si nu tre sa plec dimineata, si pot vede artificiile cu Ei in oras si apoi vine cu mine pana la tabara mea!
Eeeeextraordinar!
Inainte am fost cu 2 din fete cu biciclete pana la oras, ne-am balacit putin in lac, am mancat inghetata - ce dor mi-era, si ce bun a fost, mama!
S' indragostita de Viata, asta e. :)
New Hope e chiar o sansa noua pentru mine! Chiar, daca arata panacuma ca nu pot petrece 4 iulie cum fac americani, pentru ca pe ziua aia tre sa ma duca cei din tabara asta in cealalta, dooooar! Shelia a avut idea superfaina ca ma conduce Ea, si nu tre sa plec dimineata, si pot vede artificiile cu Ei in oras si apoi vine cu mine pana la tabara mea!
Eeeeextraordinar!
Inainte am fost cu 2 din fete cu biciclete pana la oras, ne-am balacit putin in lac, am mancat inghetata - ce dor mi-era, si ce bun a fost, mama!
S' indragostita de Viata, asta e. :)
2011. június 10., péntek
Everybody's being so nice
Ier vorbeam cu Sari (sau Sara daca e mai usor) ca aici toti apreciazi pe toti. Acasa daca directoru se intalneste cu cei din afara de birou, nu prea ii da atenitie, da aici... Toti, dela director pana la counsellor-i vine, trece, zambeste, ne intreaba, si sunt foarte prietenosi peste tot.
Deniz, una din birou era super simpatica ier dimineata, ma preateam sa incep sa lucrezi, si am intrebat ceva de la Ea, da inainte nu ne-am intalnit. Si incepea:`
"...Nu cred ca te-am vazut p-aici pan-acuma, sunt Deniz, ma bucur sa te cunosc."
Atat de bine mi-a picat, vai, mi-a facut ziua! :)
Si Jenny e o dulceata! Vorbim in ficare dimineata cand ajunge la lucru, si imi descide usile, zambeste totimpu, e vesela, si cu niste cuvinte face vremea mai calda, chiar daca arata sa ploua. :)
"We're here for a reason, I believe", zicea dimineata Jenny. Si drept atunci zicea, cand aveam nevioe sa-l aud.
Si eu sunt aici pentru o buna cauza.
//Ahh, e un tip aici, un negru, si caaaanta totimpu! Si in momentu asta vine-pleaca-vine-pleaca, si canta cand intra, si cand iese! Tare! E un nebun rau! Nu pot fara sa rad, numa daca o vad! Si zambeste, mereu-mereu! Un suflet de 3 oameni are!//
...acuma am prea mult in mine sa pot scrie tot introdata.
Deniz, una din birou era super simpatica ier dimineata, ma preateam sa incep sa lucrezi, si am intrebat ceva de la Ea, da inainte nu ne-am intalnit. Si incepea:`
"...Nu cred ca te-am vazut p-aici pan-acuma, sunt Deniz, ma bucur sa te cunosc."
Atat de bine mi-a picat, vai, mi-a facut ziua! :)
Si Jenny e o dulceata! Vorbim in ficare dimineata cand ajunge la lucru, si imi descide usile, zambeste totimpu, e vesela, si cu niste cuvinte face vremea mai calda, chiar daca arata sa ploua. :)
"We're here for a reason, I believe", zicea dimineata Jenny. Si drept atunci zicea, cand aveam nevioe sa-l aud.
Si eu sunt aici pentru o buna cauza.
//Ahh, e un tip aici, un negru, si caaaanta totimpu! Si in momentu asta vine-pleaca-vine-pleaca, si canta cand intra, si cand iese! Tare! E un nebun rau! Nu pot fara sa rad, numa daca o vad! Si zambeste, mereu-mereu! Un suflet de 3 oameni are!//
...acuma am prea mult in mine sa pot scrie tot introdata.
2011. június 9., csütörtök
Cer intunecat si inima deschisa
...de soare. Ma imbretiseaza, chiar daca joaca dea pititea dupa nori colorate cu gri, alb, si diferite de albastre. Ma gadila si zambeste la mine, cu caldura galbena, si imi sopteste, ca totu va fi bine.
Aici se zice, ca statea e cea cu 10 000 de lacuri, da ceru e plin cu mii de nori. O minune. Frig, da cumva imi calzeste inima, cum ma plimb pe soseaua dela un cabin pana la alta, la lac, sus si in jos. Zbor, si pic, cu toti, si cantand singura, da mereu cu cineva sau ceva, care sa ma leagane inapoi in drumu gurgatoara apei mele.
Azi am vorbit cu Mandei - superviser-u meu - despre Noua sansa... "I've never been to there, but it's said to be the nicest and the smallest of all."
So here I go, vin si astept sa fiu acolo. Vedem. :)
Aici se zice, ca statea e cea cu 10 000 de lacuri, da ceru e plin cu mii de nori. O minune. Frig, da cumva imi calzeste inima, cum ma plimb pe soseaua dela un cabin pana la alta, la lac, sus si in jos. Zbor, si pic, cu toti, si cantand singura, da mereu cu cineva sau ceva, care sa ma leagane inapoi in drumu gurgatoara apei mele.
Azi am vorbit cu Mandei - superviser-u meu - despre Noua sansa... "I've never been to there, but it's said to be the nicest and the smallest of all."
So here I go, vin si astept sa fiu acolo. Vedem. :)
2011. június 8., szerda
New Hope...
"How was Your day?"
"Eventful ...and it's not over yet."
Vorbeam cu Brandon (unu, din cei care au grije de copii si de adulti in tabara aici) azi, dupa cina. Si dupa cina am descoperit, ca puteam si fiu si eu cine zice tot asta. Eventful. In seara asta am aflat, cu pe 4 iulie - care ar fi sa fie zi libera - eu voi fi pe drum spre tabara noua, care e de 3 ore departe dela tabara asta. (Da bine, o-sa am 4 zile libere atunci inaintea inceputului taberei. Ca toti cine muncesc aici.)
Noua sansa. Asa se numeste. Va fi de adevaratea noua sansa. Singura, ca fata europeana - ok, exageratie, ca sunt si din Anglia aici... oricum... - si singura ca support staff asa cred, da maine va intreba de detalii pe sefa noastra draga...
Si asa era si in contractu meu, se stia ca e sansa ca va merge acolo, da panacuma era spusa, cu "una din noi (6) se duce careva, si inca nu se stie, cine".
Da ma surprindea ca asa dintr-odata au spus, ca eu voi duce. In seamna ca mai am o luna aici. Gh. Parca simt, cum imi merge timpu panatunci. Tre sa ma straduesc, sa las urma placuta dupa mine, si sa le fie dor de mine, kla sfarsit, si sa le pare rau, ca n-o sa mai fiu...Da cum altcumva va putea sa fie? :))P
Ziua asta e cea, in care voi dormi la 9. Sunt dusa. (Eu o folosesc, si gata.)
Noapte buna pentru mine, si dor de Voi.
(Off, iulie...)
"Eventful ...and it's not over yet."
Vorbeam cu Brandon (unu, din cei care au grije de copii si de adulti in tabara aici) azi, dupa cina. Si dupa cina am descoperit, ca puteam si fiu si eu cine zice tot asta. Eventful. In seara asta am aflat, cu pe 4 iulie - care ar fi sa fie zi libera - eu voi fi pe drum spre tabara noua, care e de 3 ore departe dela tabara asta. (Da bine, o-sa am 4 zile libere atunci inaintea inceputului taberei. Ca toti cine muncesc aici.)
Noua sansa. Asa se numeste. Va fi de adevaratea noua sansa. Singura, ca fata europeana - ok, exageratie, ca sunt si din Anglia aici... oricum... - si singura ca support staff asa cred, da maine va intreba de detalii pe sefa noastra draga...
Si asa era si in contractu meu, se stia ca e sansa ca va merge acolo, da panacuma era spusa, cu "una din noi (6) se duce careva, si inca nu se stie, cine".
Da ma surprindea ca asa dintr-odata au spus, ca eu voi duce. In seamna ca mai am o luna aici. Gh. Parca simt, cum imi merge timpu panatunci. Tre sa ma straduesc, sa las urma placuta dupa mine, si sa le fie dor de mine, kla sfarsit, si sa le pare rau, ca n-o sa mai fiu...Da cum altcumva va putea sa fie? :))P
Ziua asta e cea, in care voi dormi la 9. Sunt dusa. (Eu o folosesc, si gata.)
Noapte buna pentru mine, si dor de Voi.
(Off, iulie...)
Ahahahazi
....Aaaaamuzant o zi a fost. Nimic special nu era, numa a fost frumos, asa cum a fost.
Am vazut si o pasare albastra, atat de frumoasa, de dou ori! Mi-a venit sa alerg, si sa rad, tare-tare. Si atunci am reust sa vorbesc si cu prietena mea din Turcia.
Ier afost atat de cald, credeam cu voi muri cum a murit Iulia in povestea fratilor Grimm, in cuptor... Teribila. Doar azi! Azi a fost, si inca e o minune! Racoroasa si batea vantu tare, cum imi place mie.
Si vorbeam si cu Sheila azi, e o nebuna simpatica, rau-rau-rau :))) mereu ma face sa rad, nici nu tre sa zica nimic. Poate ne ducem la un festival pe aici, adica mi-ar placea mie. :)
Am vazut si o pasare albastra, atat de frumoasa, de dou ori! Mi-a venit sa alerg, si sa rad, tare-tare. Si atunci am reust sa vorbesc si cu prietena mea din Turcia.
Ier afost atat de cald, credeam cu voi muri cum a murit Iulia in povestea fratilor Grimm, in cuptor... Teribila. Doar azi! Azi a fost, si inca e o minune! Racoroasa si batea vantu tare, cum imi place mie.
Si vorbeam si cu Sheila azi, e o nebuna simpatica, rau-rau-rau :))) mereu ma face sa rad, nici nu tre sa zica nimic. Poate ne ducem la un festival pe aici, adica mi-ar placea mie. :)
2011. június 7., kedd
Trebuie sa...
Imi fac lista despre ce trebuie, sa fac...
Prima primilor e sa imi hotaresc, ce vreau in viata mea. Care directie imi aleg sa merg pe... Ce culoare sa aiba, cu cine sa ma companiez(?). Sa ma gasesc. Sa ma vad din afara. Sa stiu, cum e sa ma vada alti. Sa stiu, ce arat. Sa ma prind, cand si cum, ce sa fac, care pasi urmaza de facut. Sa aud sunetele si cand striga cineva numele meu. Oricare din numele mele.
Pentru ca aici sunt Anna. Mereu voiam sa-l folosesc, daor inca era prea "matura" pentru mine, prea armonizat, si "feminina", si eu inca ma simt ca o fetita mica, cu numele Timi, care suna cam jucausa, usoara, si timida...
Anna e altceva. Si mai univerzala. E mult mai usor sa ma prezint ca Anna pentru cei din tari straine decat Timi, pe care nu-l are nmeni, aproape in afara de Ungaria...
Oricum, suntem fetele unguroaice din support staff, care fac tot, ce e spus, chiar daca si murim pana la sfarsiul zilei, doar rezistam! :P
Oricum, planuri pentru vara, in primu rand:
Sa ma pregatesc sa invati limbile spaniola, si turceasca. Pentru ca imi plac, si ca vreau si vizitez - si odata poate si sa traiesc - si Spania (vai, ce de tara, ce de oameni, si ce de amintiri! M-am indragostit, de tot, ce era acolo...) si Turcia.
Sa imi fac potrfolii la Romani Design cu desenele pe panza. Si sa pictez, sau cel putin sa desenez mai mult.
Sa nu ma las in urma - si sa invati, ca nimic nu e imposibila si nerezolvata, ca mereu e o noua optiune care sa fie facuta.
Si sa ma conmving, mai mult: sa arat, in ce cred, cea ce e ca nimeni nu e mai mult sau mai putin decat cineva, sau nici o meserie nu e mai buna sau mea rea decat cealalta. Ca toti avem ce si dece facem. Cu partele lor negative si frumoasae.
Prima primilor e sa imi hotaresc, ce vreau in viata mea. Care directie imi aleg sa merg pe... Ce culoare sa aiba, cu cine sa ma companiez(?). Sa ma gasesc. Sa ma vad din afara. Sa stiu, cum e sa ma vada alti. Sa stiu, ce arat. Sa ma prind, cand si cum, ce sa fac, care pasi urmaza de facut. Sa aud sunetele si cand striga cineva numele meu. Oricare din numele mele.
Pentru ca aici sunt Anna. Mereu voiam sa-l folosesc, daor inca era prea "matura" pentru mine, prea armonizat, si "feminina", si eu inca ma simt ca o fetita mica, cu numele Timi, care suna cam jucausa, usoara, si timida...
Anna e altceva. Si mai univerzala. E mult mai usor sa ma prezint ca Anna pentru cei din tari straine decat Timi, pe care nu-l are nmeni, aproape in afara de Ungaria...
Oricum, suntem fetele unguroaice din support staff, care fac tot, ce e spus, chiar daca si murim pana la sfarsiul zilei, doar rezistam! :P
Oricum, planuri pentru vara, in primu rand:
Sa ma pregatesc sa invati limbile spaniola, si turceasca. Pentru ca imi plac, si ca vreau si vizitez - si odata poate si sa traiesc - si Spania (vai, ce de tara, ce de oameni, si ce de amintiri! M-am indragostit, de tot, ce era acolo...) si Turcia.
Sa imi fac potrfolii la Romani Design cu desenele pe panza. Si sa pictez, sau cel putin sa desenez mai mult.
Sa nu ma las in urma - si sa invati, ca nimic nu e imposibila si nerezolvata, ca mereu e o noua optiune care sa fie facuta.
Si sa ma conmving, mai mult: sa arat, in ce cred, cea ce e ca nimeni nu e mai mult sau mai putin decat cineva, sau nici o meserie nu e mai buna sau mea rea decat cealalta. Ca toti avem ce si dece facem. Cu partele lor negative si frumoasae.
Timp de timp... posturi despre pan'acuma
Ghh, pan'acuma n-am avut - nici acu' nu am, pentru ca tre sa ne ducem sa mancam imediat... - timp sa scriu. Si am o gramada de spus.
Joia trecuta a fost primu mase care ne-a placut colectiv, friptura cu orez, si cu salata. Nu credeam, ca o-sa zic asa ceva, da eu mananc cel mai mult aici - care e foarte rau, ca nu prea e mancare normala aici... Panacuma numa sevisuri au fost, si chestii de astea de la oamenilor -hm, cum sa zic "normali" nu e bun, ca vine intrebarea "cine e normal"?... deci, mai repede cei, - care manance fiecare zi in regula si intr-o ordine, cu toate sanatoase locu acest e cam rau. Dulcuri, peeeste tot, zau. Niciodata nu ma gandeam ca o-sa zic vreodata, ca s' satula de dulcuri ...si a venit vremea.
Aici si aeru e zaharat. Bine, acuma, cand au sosit bolnavi, au mai reducat din cantitatea "nesanatoasa", da tot nu dietoasa. Si nu conteaza cei cu diete spciale, ca si cum e si cei cu alergia de lactoza...
Joia trecuta a fost primu mase care ne-a placut colectiv, friptura cu orez, si cu salata. Nu credeam, ca o-sa zic asa ceva, da eu mananc cel mai mult aici - care e foarte rau, ca nu prea e mancare normala aici... Panacuma numa sevisuri au fost, si chestii de astea de la oamenilor -hm, cum sa zic "normali" nu e bun, ca vine intrebarea "cine e normal"?... deci, mai repede cei, - care manance fiecare zi in regula si intr-o ordine, cu toate sanatoase locu acest e cam rau. Dulcuri, peeeste tot, zau. Niciodata nu ma gandeam ca o-sa zic vreodata, ca s' satula de dulcuri ...si a venit vremea.
Aici si aeru e zaharat. Bine, acuma, cand au sosit bolnavi, au mai reducat din cantitatea "nesanatoasa", da tot nu dietoasa. Si nu conteaza cei cu diete spciale, ca si cum e si cei cu alergia de lactoza...
2011. június 2., csütörtök
Nu stiu. . . si tot stiu
"Esti suparata?" ma intreba una din fete azi, dimineata in timp ce lucram, si chiar nu stiu, ce avea pe mine, da eram asa suparata de ceva, fara chef. Cred ca m-am spreiat, nu stiu...
Mai tarziu, da tot azi: Mama, ce lunga poa' sa fie o zi! Ghh... Dupa ziua cu 31 de ore, astea de lucru s' mai tari. S' total pierduta cu timpu. Nu stiu niciodata, care zi e, si ce ora. Dupa cina credeam ca numa
Primu mase care ne-a placut colectiv, friptura cu orez, si cu salata. Nu credeam, ca o-sa zic asa ceva, da eu mananc cel mai mult aici - care e foarte rau, ca nu prea e mancare normala aici... Panacuma numa sevisuri au fost, si chestii de astea de la oamenilor -hm, cum sa zic "normali" nu e bun, ca vine intrebarea "cine e normal"?... deci, mai repede cei, - care manance fiecare zi in regula si intr-o ordine, cu toate sanatoase locu acest e cam rau. Dulcuri, peeeste tot, zau. Niciodata nu ma gandeam ca o-sa
Au venit primi 'locuitori' a taberei, numa pentru cateva ore. Sunt simpatice, dar fetelor le e frica un pic - as minti, daca as zicea, ca mie nu-mi e teama un pic de aia, ca nu stiu cum sa ma port, sau ce sa fac cand e cea, neasteptat... Da totu va fi aranjat, numa nu tre' se ne speriam, fiindca asta sperie cel mai mult pe alti. Si pe ei.
" - Mama, ce greu va fi...
- Zambi, asa nu va fi nici o problema.
- Zembesc eu, dar inauntru plang. "
Si asta e problema. Ne gandim prea mult, despre... Si prea spre numa o parte... Sa zicem, "numa asa poate fi traita o viata" sau asa ...
Doar o avem cel putin zambetul lui Blake :). Baiatu blond din bucatarie, pe cine o ajutam. Eu cu El m-am intalnit din "kitchen staff", si El pe mine ma vazut prima din "support staff", cea ungureasca. :D <Acuma vine cine e si ce face in jur... O:) >
Si imi place mult Sheila, si Ea munceste in bucatarie, si e foarte usor sa se inteleaga omu cu Ea, are un piercing care imi place, si chestiile alea din urechi - nu voi intelege niciodata ce sens au, da ma rog, nu e treaba mea, nu pentru mine o fac. :)) <Bine, pana la o marime - mica... - careva poa' sa imi placa. :P>
Tatal Ei tot in tabara munceste ca om cu-de-toate, nu prea stiu care e rolu lui exacta. Da si El e glumacios (exista cuvat asa?) putin cinic, da simpatic; in primele zile zicea, "hey shorty, how are you?", altei ia zis, "blondie", ca e blonda. :P
Si mereu, cand o vad, imi aduc aminte de o coala, cel mai mult din ochii lui.
In bucatarie sunt doua sefii, Judy, mai in varsta, si Molly, amandoua niste femei cumsecade, si usor sa raz cu Ei. Mai sunt fetele responzabile de diete speciale, Caroline si Tara - cu Ea nu prea vorbesc mult, ne salutam si zambim, s' atat. Cu Caroline am vorbit putin mai mult. Stiu, ca are frati. :P De Ea nu stiu, cat ani are, cred ca e in varsta cu mine, da pare ma tanara, cel putin la prime vedere. Da si eu, deci nici un cuvant despre. :)
Cum zicea Sheila: "Age is nothing but a number." Si are dreptate, mama, ce "mare". E foarte mult in fata asta, si inca n-am vorbit mult. Da avem destul timop, 3 luni de zile, sa mai vorbim.
"We're glad to have you here." :)
Superviser-ul nostru, cam sefa sefelor, e sa zicem, interesanta. Mare, ca o casa, si nu exagerez. Niciodata in viata mea n-am vazut pe cineva asa de mare. Are o fata frumoasa, da ca 16 ore din 24 al ei trec cu mancatu, ...e cam sigur. Pacat de Ea. Oricum, ne da "way too much" de lucru. Chiar. Ne pune pe cat una din noi la o "tema", curatat sau bacatarie, sau ce e de facut, zi sa-l terminan in x ore, care e cam imposibila. Ier eu faceam 10 ore, si intreba Judy, ca s' singura puse pe pozitie, si ziceam, da asa e, "you gotta be kidding", si nu era gluma. Chiar era gata-gata si imi dea lacrimile. Ok, nu atat de rau, da in sfarsit venea Ea (Judy - sefa bucatariei), cea care nu prea se baga in locurile noastre "mici" - sa ma ajute. Pentru "one helper is not enough"...
Fetele unguroaice, suntem 6, de acuma. (Uh, asta o sa fie mai lunga... da incerc sa scriu, cat de mult pot. Restu va fi adaugat mai tarziu cu culoare, sa fie rosu... :P :) )
Deci, suntem din diferite parti a tarei. Una din juru Debretinului, de Ea, si cu inca o fata au plecat deja intr-o alta tabara, mai mica putin ca a noastra, tot in legatura cu organizatia acesta. Am ramas asa 7, pe 27 mai am sosit noi 5, si ne au asteptat 2 de inainte. Iar fata de langa Debretin cu cealalta fata au plecat, si de acum de 2 zile a venit fata "noua" - drept cand ma pregateam sa imi fac un dus, si ieseam intr-un singur prosop, era cam najpa, da a sosit, si macar zambea. :D
Mai tarziu, da tot azi: Mama, ce lunga poa' sa fie o zi! Ghh... Dupa ziua cu 31 de ore, astea de lucru s' mai tari. S' total pierduta cu timpu. Nu stiu niciodata, care zi e, si ce ora. Dupa cina credeam ca numa
Primu mase care ne-a placut colectiv, friptura cu orez, si cu salata. Nu credeam, ca o-sa zic asa ceva, da eu mananc cel mai mult aici - care e foarte rau, ca nu prea e mancare normala aici... Panacuma numa sevisuri au fost, si chestii de astea de la oamenilor -hm, cum sa zic "normali" nu e bun, ca vine intrebarea "cine e normal"?... deci, mai repede cei, - care manance fiecare zi in regula si intr-o ordine, cu toate sanatoase locu acest e cam rau. Dulcuri, peeeste tot, zau. Niciodata nu ma gandeam ca o-sa
Au venit primi 'locuitori' a taberei, numa pentru cateva ore. Sunt simpatice, dar fetelor le e frica un pic - as minti, daca as zicea, ca mie nu-mi e teama un pic de aia, ca nu stiu cum sa ma port, sau ce sa fac cand e cea, neasteptat... Da totu va fi aranjat, numa nu tre' se ne speriam, fiindca asta sperie cel mai mult pe alti. Si pe ei.
" - Mama, ce greu va fi...
- Zambi, asa nu va fi nici o problema.
- Zembesc eu, dar inauntru plang. "
Si asta e problema. Ne gandim prea mult, despre... Si prea spre numa o parte... Sa zicem, "numa asa poate fi traita o viata" sau asa ...
Doar o avem cel putin zambetul lui Blake :). Baiatu blond din bucatarie, pe cine o ajutam. Eu cu El m-am intalnit din "kitchen staff", si El pe mine ma vazut prima din "support staff", cea ungureasca. :D <Acuma vine cine e si ce face in jur... O:) >
Si imi place mult Sheila, si Ea munceste in bucatarie, si e foarte usor sa se inteleaga omu cu Ea, are un piercing care imi place, si chestiile alea din urechi - nu voi intelege niciodata ce sens au, da ma rog, nu e treaba mea, nu pentru mine o fac. :)) <Bine, pana la o marime - mica... - careva poa' sa imi placa. :P>
Tatal Ei tot in tabara munceste ca om cu-de-toate, nu prea stiu care e rolu lui exacta. Da si El e glumacios (exista cuvat asa?) putin cinic, da simpatic; in primele zile zicea, "hey shorty, how are you?", altei ia zis, "blondie", ca e blonda. :P
Si mereu, cand o vad, imi aduc aminte de o coala, cel mai mult din ochii lui.
In bucatarie sunt doua sefii, Judy, mai in varsta, si Molly, amandoua niste femei cumsecade, si usor sa raz cu Ei. Mai sunt fetele responzabile de diete speciale, Caroline si Tara - cu Ea nu prea vorbesc mult, ne salutam si zambim, s' atat. Cu Caroline am vorbit putin mai mult. Stiu, ca are frati. :P De Ea nu stiu, cat ani are, cred ca e in varsta cu mine, da pare ma tanara, cel putin la prime vedere. Da si eu, deci nici un cuvant despre. :)
Cum zicea Sheila: "Age is nothing but a number." Si are dreptate, mama, ce "mare". E foarte mult in fata asta, si inca n-am vorbit mult. Da avem destul timop, 3 luni de zile, sa mai vorbim.
"We're glad to have you here." :)
Superviser-ul nostru, cam sefa sefelor, e sa zicem, interesanta. Mare, ca o casa, si nu exagerez. Niciodata in viata mea n-am vazut pe cineva asa de mare. Are o fata frumoasa, da ca 16 ore din 24 al ei trec cu mancatu, ...e cam sigur. Pacat de Ea. Oricum, ne da "way too much" de lucru. Chiar. Ne pune pe cat una din noi la o "tema", curatat sau bacatarie, sau ce e de facut, zi sa-l terminan in x ore, care e cam imposibila. Ier eu faceam 10 ore, si intreba Judy, ca s' singura puse pe pozitie, si ziceam, da asa e, "you gotta be kidding", si nu era gluma. Chiar era gata-gata si imi dea lacrimile. Ok, nu atat de rau, da in sfarsit venea Ea (Judy - sefa bucatariei), cea care nu prea se baga in locurile noastre "mici" - sa ma ajute. Pentru "one helper is not enough"...
Fetele unguroaice, suntem 6, de acuma. (Uh, asta o sa fie mai lunga... da incerc sa scriu, cat de mult pot. Restu va fi adaugat mai tarziu cu culoare, sa fie rosu... :P :) )
Deci, suntem din diferite parti a tarei. Una din juru Debretinului, de Ea, si cu inca o fata au plecat deja intr-o alta tabara, mai mica putin ca a noastra, tot in legatura cu organizatia acesta. Am ramas asa 7, pe 27 mai am sosit noi 5, si ne au asteptat 2 de inainte. Iar fata de langa Debretin cu cealalta fata au plecat, si de acum de 2 zile a venit fata "noua" - drept cand ma pregateam sa imi fac un dus, si ieseam intr-un singur prosop, era cam najpa, da a sosit, si macar zambea. :D
“Read, every day, something no one else is reading. Think, everyday, something no one else is thinking. Do, every day, something no one else would be silly enough to do. It is bad for the mind to continually be part of unanimity.” Christopher Morley
Care sa...? Si lucruri obisnuite
Azi am ajuns sa ne ducem la magazin, yaaay!
Cumparat toate care n-am avut pan-acum. Siii am iesit din Annandale!
Intram in sala, si ok, nu atat de rau, ca sa zicem, in Ungaria ar fi, da nu cred ca in Romania e mult mai diferit... oricum, se uita la noi parca ar fi extrateresti, dureaza un moment, si toti isi fac lucru mai departe. Parca nici n-as fi acolo. "Numa staff." Si chair daca zicem copiilor nostri, sau sa zic, cum am fost noi crescute - "invata, ca daca nu, voi iesi ca spalator de giamuri..." si de astea, iar uite, suntem la universitate, sa muncim sa avem serviciuri calumea, si viata cum "trebuie" ...sau cum isi "fac oameni" :P
Ce vreau sa zic... E ca, ne tot strimbam la lucruri, cine face si ce, dar nu prea ne gandim - dece,
ce rost are - si ce care facem noi ...cu cat e mai mult sau mai putin ce face Una decat cea ce face Alta... Si cine hotareste? Chiar daca gandim, cat de diferite suntem, si cat de multe lucruri sunt pe care Iks face cu placere iar Igrec se stramba chiar daca numa se gandeste...
"I could never do that..." zicea unu din cei care voi vede de copii azi.
"So typical american..." cu propozitia asta ma nebunesc fetele de aici. Ok, America, doar tot un loc numa pe Pamantu asta. Bineinteles, ca-s' diferite lucrurile decat la noi. Nu faci 2 pasi fara sa nu se schimbe macar fierele de iarba pe jos sub calciile tale. Si cu cat mai departe te duci, cu atat mai mult se schimba, si cu asa de mai mare putere. (Stici jocu in care tre' sa soptiti ceva in urechea unui, iar aia trebuie sa ii zica in soapte mai departe pana nu ajunge propotitia pana la sfarsitu coadei... Apoi cand 'soseste' iese ceva total altceva...)
<Ah, atat de rau e, ca n-am timp de *nimic*, ca dupa ce terminam de lucru, picam pe pat, si n-am nici chef, nici timp, nici energie de internet, chiar de scris... Si uit ce vreau sa scriu. Bine, imi vine inapoi, da nu e tot aia, sa continu ceva ce am inceput mai devreme... Alt gust.>
<Ah, atat de rau e, ca n-am timp de *nimic*, ca dupa ce terminam de lucru, picam pe pat, si n-am nici chef, nici timp, nici energie de internet, chiar de scris... Si uit ce vreau sa scriu. Bine, imi vine inapoi, da nu e tot aia, sa continu ceva ce am inceput mai devreme... Alt gust.>
2011. május 31., kedd
Tuesday as it was monday
Oboseala peste oboseala - care se vede si in aia ca, in loc sa zic marti, gandeam ca e luni... Frumos, nu? Aici parca nu simt timpu... Pare ca am sosit de mai mult timp de cat numa o ...chiar, nici macar o saptamana...
Nu suntem putine, da ne da sa muncim. Nici macar o veverita nu a aparut azi. Cred, ca inca n-am avut timp sa ne uitam.
Un pas facut afara dintr-o camera, si ia uite, cate n-ea gasit, de facut.
Azi era o zi cam pierduta... Adica: simteam parca eram eu pierduta. Oka, si ceilalti, da... na.
New York si Chicago... "De unde?"-uri, se "nu stiu"-uri, ca raspunsuri...
Momentan nu prea simt, ca stiu ce o sa fie in vara asta. Adica fetele au venit ca planuri ca si cum vor sa vada New York (poate suna ciudat, da eu nu ma-s nebuni daca n-as vedea...)
Si vantu bate, tare-tare. Tare, cat imi face frig si mie. Zic, ca s' fata vintului, doar inca mica sa nu ma pierd intr-o furtuna mare si neasteptata.
Chiar daca valurile se inaltesc. Da ce apa e aici... Numa un lac - una, din 10.000 : ) - rece si albastru, frumos, si departe. Asa de bine se simte, cand imi bag picioru. Cand ma mangaie vantu, care bate cum poate numa langa apa rece, si salbatica, chiar daca granitele lui sunt arteficiale... Da totusi, naturei. O vraja imi pune. Parca imi canta sa intru. Sa ma arunc in apa. Sa inot, sa ma las, sa zbor - numa in albastra apei. Cu ochi inchisi, deschise din inima, cu lacrimile spalate de lacrimile lacului - de fericire, ca pot fi aici. Acolo. Acolo - mereu, unde sunt.
O minune. Ier seara, cand au plecat fetele la oraselu din jur, sa cumpere niste lucruri - cu biciclete, cum voieam si eu sa merg, da bineinteles ca numa a mea nu functiona, deci remasesem... :P - m-am dus jos, la inceputul apei, m-am asezat in iarba, si ma iutam. Numa departe. Sigur, ca mi-am spalat piciorusele in primele metri... Vraja apei pe mine. S' Varsatoara, sau ce. :))
O minune. Ier seara, cand au plecat fetele la oraselu din jur, sa cumpere niste lucruri - cu biciclete, cum voieam si eu sa merg, da bineinteles ca numa a mea nu functiona, deci remasesem... :P - m-am dus jos, la inceputul apei, m-am asezat in iarba, si ma iutam. Numa departe. Sigur, ca mi-am spalat piciorusele in primele metri... Vraja apei pe mine. S' Varsatoara, sau ce. :))
Edit: Si eu zbor prin New York. Ne-am uitat cu fetele pe biletu meu, si au avut dreptate, "toata lumea voi trece prin New York, oriunde va duce"...
"Planu" e atat: sa ma intalnesc cu Sarah draga /d/in Canada *tineti pumni sa reusesc :P* si sa vad San Francisco - orasu hippie-lor. Unde I "should put some flowers in my hair..." Ais. Vreau-vreau-vreau. Ori prin coach surfing, ori ...imi gasesc eu modu. :))
Momentele se termina, si in sfarsit intra sa fie partea unui schimbare mare, si "va fi bine toate la urma".Asa se termina secundele singuratatei(?), si au ajuns in lacu rasului, cu lacrimi si zambeturi, care iti ajung pana in burta si te face sa te doara dela hohote. Fiindca viata e frumoasa, sa ti-arate cat de departe te poate sa duca, si cat de repede te apropie cu oameni, cu lucruri, cu momentele "acei".
Ziua asta a fost Ziua. F-f-f-foarte faina. Chiar daca astazi munceam toti cel mai mult. Chiar ne-a terminat :P - si credeti, sau nu, am aflat, stand la bucatarie cat de bun e, adica mult mai bun e sa fac vasele si lucruri prin bucatartie decat curatenia... Asta e, niciodata n-am fost o zina de ordine. Da poate odata "invat minte", poate. Daca nu, tre sa ma obisnuiesc aici. Ma pune sa, cel putin.
Ma bucur ca sunt aici. (Chiar, daca poate ca dela iule ma pune - ori pe mine, ori pe altcineva din noi - intr-o alta tabara, care e 3 ore de departe de noi, si de 3 ori mai mic. Vedem cu va fi.)
In postul urmatoare o sa sciru si despre fete, si de zilele noastre. Aaah! Si pare ca vineri ne ducem in Minneapolis la vreo petrecere, daca nu gasim, facem! :D DDa iesim! Viva la days off and weekend-uri!
Viva la Minnesota! :)
2011. május 30., hétfő
Sosire in Noutate, de la inceput
In primu rand:
Timp: 7 ore diferenta, mereu pre devreme :P
Loc: DE - PAR - TE, dupa Yogi bear, alti ii zic "Hamburgerland", acuma, pentru mine: Aici.
27, mai: Am inceput drumu spre "Pamantu Nou", peste ocean. Da inainte peste nervi. Drumuri dupa drumuri, da neasteptat.
31 de ore intr-o singura zi. Plecare la 2 dimineata din casa parinteasca, 2-9-2 ore pe avioane, cu timpu intre zburat intre diferite sale de asteptat, cu diferite tipuri de oameni, zambind cu diferite zambeturi pe fete. Si oboseala. Conditii noi, si obisnuela cu drum lung.
A, si sa nu uit, sa zic, si sa va fac sa zambiti: sigur, ca am uitat acasa aparatu de fotografiat, eu, cine si atunci, si acolo face poze, unde nu ar trebui, sau stiu, ca nu o sa iasa. Asta e, America! :))
In sfarsit cand soseam in Minneapolis (inainte in Chicago era gata sa intarziam, dar peurma avionu intarzia - mai bine decat noi...) au venit sa ne ia cei din tabara. A fost fain. Da eram rupte de oboseala. Ah, da. Suntem 7 fete aici - toate din Ungaria > asa se incerci Tu sa iti practici limba engleza, ha! Ah, si fetele. Suntem 7, dintre diferite parti, iar una e din, adica de langa Debretin. Funny.
Interesant,. putin pare ca suntem "out of legue", pentru ca numa unguri suntem din bucatarie :P da, asta e. Macar suntem in SUA, nu-i asa?
** Timpu trece, parca ar fi niste saptamane, nu numa zile. Asta e a 4a zi, pan-acuma numa ier am facut, ce o sa facem pentru 3 luni. Vase si curatenie. Da trece.
VEVERITE peste tot. Pe copaci, pe si sub case, pe iarba, pe gunoaie, langa apa... Peeeeste tot. Mai o sa fie cateva zile, cand ne surprinde, si facem galagie, ca "ia, uite, inca una!", si le face poze, si radem, si vai... Ia peurma o sa trecem langa ele ca si cum fac si astea de aici, parca ar fi nimic mai multi decat frunze, asezate pe jos.
Timp: 7 ore diferenta, mereu pre devreme :P
Loc: DE - PAR - TE, dupa Yogi bear, alti ii zic "Hamburgerland", acuma, pentru mine: Aici.
27, mai: Am inceput drumu spre "Pamantu Nou", peste ocean. Da inainte peste nervi. Drumuri dupa drumuri, da neasteptat.
31 de ore intr-o singura zi. Plecare la 2 dimineata din casa parinteasca, 2-9-2 ore pe avioane, cu timpu intre zburat intre diferite sale de asteptat, cu diferite tipuri de oameni, zambind cu diferite zambeturi pe fete. Si oboseala. Conditii noi, si obisnuela cu drum lung.
A, si sa nu uit, sa zic, si sa va fac sa zambiti: sigur, ca am uitat acasa aparatu de fotografiat, eu, cine si atunci, si acolo face poze, unde nu ar trebui, sau stiu, ca nu o sa iasa. Asta e, America! :))
In sfarsit cand soseam in Minneapolis (inainte in Chicago era gata sa intarziam, dar peurma avionu intarzia - mai bine decat noi...) au venit sa ne ia cei din tabara. A fost fain. Da eram rupte de oboseala. Ah, da. Suntem 7 fete aici - toate din Ungaria > asa se incerci Tu sa iti practici limba engleza, ha! Ah, si fetele. Suntem 7, dintre diferite parti, iar una e din, adica de langa Debretin. Funny.
Interesant,. putin pare ca suntem "out of legue", pentru ca numa unguri suntem din bucatarie :P da, asta e. Macar suntem in SUA, nu-i asa?
** Timpu trece, parca ar fi niste saptamane, nu numa zile. Asta e a 4a zi, pan-acuma numa ier am facut, ce o sa facem pentru 3 luni. Vase si curatenie. Da trece.
VEVERITE peste tot. Pe copaci, pe si sub case, pe iarba, pe gunoaie, langa apa... Peeeeste tot. Mai o sa fie cateva zile, cand ne surprinde, si facem galagie, ca "ia, uite, inca una!", si le face poze, si radem, si vai... Ia peurma o sa trecem langa ele ca si cum fac si astea de aici, parca ar fi nimic mai multi decat frunze, asezate pe jos.
Storm when leaving, storm before arriving, goodnight and sweet-dreams storms, what embraces souls. Or freak out, frighten and hug you. Tight and so strong, you only can hold your breathe in and listen to the nature's whispering words, shouts and dreams what have been dreamt throught your closed eyes.
Azi e 30 mai, suntem aici deja de 4 zile, si mereu obosite, iar inca nu prea muceam. Nu era ce, de facut. Ziceam cu fete, ca puteam se venim si numa in zilele astea. Una din eie inca isi face lectia pentru trimis in cateva zile ca sa aiba nota. Noi deja am trecut toate examenele - ok, inca o fata are un examen dupa ce se intoarce...
Da totus suntem way more mai inainte in tabara noatstra decat cei din alte tabere. Un pic plictisitor sa ne simtem in plus, da in afara de asta oameni mai vorbesc cu noi, putin - da vorbesc...
(Azi am primit compliment de la Kathrine - Ea si cu alte 2 a venit sa ne ia dela aeroport din Minneapolis. - despre fustita mea, 'ce ca "I really like your skirt by the way", fusta, care a fost Mamei cand avea 16 ani, il ador. Fetele aici nu prea port fuste. Iar nici eu n-o sa port in timp ce muncesc, dar azi am avut day off. :) )
Putin simt, ca dintre 7 fete, iar eu raman pe afara din /circus?/... Da nu e nimic rau, sunt ptuin paranoica, toate stim, da? Da cand pare ca nici ceru nu vrea sa fiu cu ceilalti, cum facea azi: atunci chiar.
De 3 zile n-am vazut nimic altceva decat oameni mari (aka americani, chiar chiar mari!), care stau in tabara (si mai vin copii dupa asta, deci asta e Support staff, care sa zicem conteaza, noi nu prea... :P) si bucataria cu locurile care erau de curatat. A, si cabinu nostru (care, daca incepem 3-4 fete sa sarim ar putea sa "pice" depe stalpi, oricum, e funny asa, chiar daca superviser-u nostru eeeeeeextra american - adica mare - face niste miscaricand intra...) si ne era dor de hm, civilizatie? Si ne gandeam sa vizitam magazinu care e 30 de minute departe cu bicicleta, si ne si pregateam ...cautam bicicletele, ne-am pus (helmet-urile), si toate avuea ceva... da chiar a mea trebuia sa "moara". Deci, eu - care bineinteles am lasat jumate din bagaju meu acasa, such as pasta si perie de dinti, si alta de folos... deci: cu nevoiele la magazin :P - ramasesem acasa. In timp ce am facut eu baie, si stateam pe malu lacului, fetele se ierdeau, si leau adus-o pe eie cu masina si cu bicicletele, iar una din eie chiar si-a lasat pasaportu acolo > acuma asteptam sa-l aduca inapoi femeiea, care le-a facut norocu sa le ajute.
Deci asta e panacum. Eu stau langa cal'uri, si fug, ca n-am mult timp, si pentru ca incepe o furtuna, yum-yum. (A, si daca furtuna: "casutele" atat de stabile sunt, ca daca ar fi sa vina o furtuna mai maricica,noi ar trebui sa fugim in Program Center, la sala de gimnastica, cu totii.)
Noapte bune, si dimineata acolo :P (:
Azi e 30 mai, suntem aici deja de 4 zile, si mereu obosite, iar inca nu prea muceam. Nu era ce, de facut. Ziceam cu fete, ca puteam se venim si numa in zilele astea. Una din eie inca isi face lectia pentru trimis in cateva zile ca sa aiba nota. Noi deja am trecut toate examenele - ok, inca o fata are un examen dupa ce se intoarce...
Da totus suntem way more mai inainte in tabara noatstra decat cei din alte tabere. Un pic plictisitor sa ne simtem in plus, da in afara de asta oameni mai vorbesc cu noi, putin - da vorbesc...
(Azi am primit compliment de la Kathrine - Ea si cu alte 2 a venit sa ne ia dela aeroport din Minneapolis. - despre fustita mea, 'ce ca "I really like your skirt by the way", fusta, care a fost Mamei cand avea 16 ani, il ador. Fetele aici nu prea port fuste. Iar nici eu n-o sa port in timp ce muncesc, dar azi am avut day off. :) )
Putin simt, ca dintre 7 fete, iar eu raman pe afara din /circus?/... Da nu e nimic rau, sunt ptuin paranoica, toate stim, da? Da cand pare ca nici ceru nu vrea sa fiu cu ceilalti, cum facea azi: atunci chiar.
De 3 zile n-am vazut nimic altceva decat oameni mari (aka americani, chiar chiar mari!), care stau in tabara (si mai vin copii dupa asta, deci asta e Support staff, care sa zicem conteaza, noi nu prea... :P) si bucataria cu locurile care erau de curatat. A, si cabinu nostru (care, daca incepem 3-4 fete sa sarim ar putea sa "pice" depe stalpi, oricum, e funny asa, chiar daca superviser-u nostru eeeeeeextra american - adica mare - face niste miscaricand intra...) si ne era dor de hm, civilizatie? Si ne gandeam sa vizitam magazinu care e 30 de minute departe cu bicicleta, si ne si pregateam ...cautam bicicletele, ne-am pus (helmet-urile), si toate avuea ceva... da chiar a mea trebuia sa "moara". Deci, eu - care bineinteles am lasat jumate din bagaju meu acasa, such as pasta si perie de dinti, si alta de folos... deci: cu nevoiele la magazin :P - ramasesem acasa. In timp ce am facut eu baie, si stateam pe malu lacului, fetele se ierdeau, si leau adus-o pe eie cu masina si cu bicicletele, iar una din eie chiar si-a lasat pasaportu acolo > acuma asteptam sa-l aduca inapoi femeiea, care le-a facut norocu sa le ajute.
Deci asta e panacum. Eu stau langa cal'uri, si fug, ca n-am mult timp, si pentru ca incepe o furtuna, yum-yum. (A, si daca furtuna: "casutele" atat de stabile sunt, ca daca ar fi sa vina o furtuna mai maricica,noi ar trebui sa fugim in Program Center, la sala de gimnastica, cu totii.)
Noapte bune, si dimineata acolo :P (:
2011. április 7., csütörtök
:)
when it made the bottom of the sky bleed? Wishpering wishes under the dust of a shooting star, by the middle of a dark night? Dreaming in a tent’s embrace about walking between planets and reaching the sun?
Have You felt the temp of just running into the world, out from the world, embracing the soil of the earth You could be blessed to step every mile of Yours, becoming a wheel of the Universe’s dinamy, the flow, the river of it all. Just going, coming, arriving to somewheres. Being. At home. Everywhere. Nowhere, to call like, “home”. Just to carry it as a beat of Your heart’s. Being a bird on the wings of the winds going, going, never stopping. Never reaching. Just living and dreaming whenever it may leads You…
Through million shades of beautiful greens, smells and tastes of different field’s and places, touched just by an inner desire and more - the instinct.
Being an eternal wanderer, a singer, a dancer, a fortuneteller, or a scarfseller, spellhinting and hardlaughing, misunderstanding… colouring the water with pure pairs of eyes and opening souls as we they do.
Oh, romani, You beautiful, my dear rolling rock. In Your world I’ve reborned.
Zöld az erdő, zöld a hegy is. A szerencse jön is, megy is.Gondok kése husunkba vág, képmutató lett a világ.http://www.andodrom.hu/index.php?tag=Z%C3%B6ld+az+erd%C5%91&id=128
Egész világ ellenségünk, űzött tolvajok közt élünk. Nem loptunk mi, csak egy szöget, Jézus vérző tenyeréből.
Isten, könyörülj meg nékünk, ne szenvedjen tovább népünk,megátkoztál, meg is vertél, örök csavargókká tettél.
Mai sunt fete negrutze
Mai mari si mai micutze
Dar poate stiu c`ar vrea
S`aiba inima mea
Inima de tiganca
Dar poate stiu c`ar vrea
S`aiba inima mea
Inima de tiganca
http://www.youtube.com/watch?v=vRP0D14IhP8&feature=related
Feliratkozás:
Bejegyzések (Atom)