Tuesday as it was monday

Oboseala peste oboseala - care se vede si in aia ca, in loc sa zic marti, gandeam ca e luni... Frumos, nu? Aici parca nu simt timpu... Pare ca am sosit de mai mult timp de cat numa o ...chiar, nici macar o saptamana...

Nu suntem putine, da ne da sa muncim. Nici macar o veverita nu a aparut azi. Cred, ca inca n-am avut timp sa ne uitam.

 Un pas facut afara dintr-o camera, si ia uite, cate n-ea gasit, de facut.

Azi era o zi cam pierduta... Adica: simteam parca eram eu pierduta. Oka, si ceilalti, da... na.

 New York si Chicago... "De unde?"-uri, se "nu stiu"-uri, ca raspunsuri...

Momentan nu prea simt, ca stiu ce o sa fie in vara asta. Adica fetele au venit ca planuri ca si cum vor sa vada New York (poate suna ciudat, da eu nu ma-s nebuni daca n-as vedea...)

Si vantu bate, tare-tare. Tare, cat imi face frig si mie. Zic, ca s' fata vintului, doar inca mica sa nu ma pierd intr-o furtuna mare si neasteptata.

 Chiar daca valurile se inaltesc. Da ce apa e aici... Numa un lac - una, din 10.000 : ) - rece si albastru, frumos, si departe. Asa de bine se simte, cand imi bag picioru. Cand ma mangaie vantu, care bate cum poate numa langa apa rece, si salbatica, chiar daca granitele lui sunt arteficiale... Da totusi, naturei. O vraja imi pune. Parca imi canta sa intru. Sa ma arunc in apa. Sa inot, sa ma las, sa zbor - numa in albastra apei. Cu ochi inchisi, deschise din inima, cu lacrimile spalate de lacrimile lacului - de fericire, ca pot fi aici. Acolo. Acolo - mereu, unde sunt.
 O minune. Ier seara, cand au plecat fetele la oraselu din jur, sa cumpere niste lucruri - cu biciclete, cum voieam si eu sa merg, da bineinteles ca numa a mea nu functiona, deci remasesem... :P - m-am dus jos, la inceputul apei, m-am asezat in iarba, si ma iutam. Numa departe. Sigur, ca mi-am spalat piciorusele in primele metri... Vraja apei pe mine. S' Varsatoara, sau ce. :))

Edit: Si eu zbor prin New York. Ne-am uitat cu fetele pe biletu meu, si au avut dreptate, "toata lumea voi trece prin New York, oriunde va duce"...

"Planu" e atat: sa ma intalnesc cu Sarah draga /d/in Canada *tineti pumni sa reusesc :P* si sa vad San Francisco - orasu hippie-lor. Unde I "should put some flowers in my hair..." Ais. Vreau-vreau-vreau. Ori prin coach surfing, ori ...imi gasesc eu modu. :))

Momentele se termina, si in sfarsit intra sa fie partea unui schimbare mare, si "va fi bine toate la urma".

Asa se termina secundele singuratatei(?), si au ajuns in lacu rasului, cu lacrimi si zambeturi, care iti ajung pana in burta si te face sa te doara dela hohote. Fiindca viata e frumoasa, sa ti-arate cat de departe te poate sa duca, si cat de repede te apropie cu oameni, cu lucruri, cu momentele "acei".

 Ziua asta a fost Ziua. F-f-f-foarte faina. Chiar daca astazi munceam toti  cel mai mult. Chiar ne-a terminat :P - si credeti, sau nu, am aflat, stand la bucatarie cat de bun e, adica mult mai bun e sa fac vasele si lucruri prin bucatartie decat curatenia... Asta e, niciodata n-am fost o zina de ordine. Da poate odata "invat minte", poate. Daca nu, tre sa ma obisnuiesc aici. Ma pune sa, cel putin.

Ei sunt Ei. Colegele, si "echipa" maghiara, support staff din Ungaria. Azi am petrecut ceeeea mai buna zi cu Ei, jucand fotbal de masa, si parca arata ca stiu sa joc (nu, nici departe de adevar, NU POT JUCA :D), da am ras atat de mult, vai. Ne aruncam pe jos de ce prosti facem noi. Faina zi, foc! De cand am ajuns aici, asta a fost cea-mai-ziua, asteptam la asta mult.
 Ma bucur ca sunt aici. (Chiar, daca poate ca dela iule ma pune - ori pe mine, ori pe altcineva din noi - intr-o alta tabara, care e 3 ore de departe de noi, si de 3 ori mai mic. Vedem cu va fi.)

In postul urmatoare o sa sciru si despre fete, si de zilele noastre. Aaah! Si pare ca vineri ne ducem in Minneapolis la vreo petrecere, daca nu gasim, facem! :D DDa iesim! Viva la days off and weekend-uri!

Viva la Minnesota! :)

Sosire in Noutate, de la inceput

In primu rand:

Timp: 7 ore diferenta, mereu pre devreme :P
Loc: DE - PAR - TE, dupa Yogi bear, alti ii zic "Hamburgerland", acuma, pentru mine: Aici.

27, mai: Am inceput drumu spre "Pamantu Nou", peste ocean. Da inainte peste nervi. Drumuri dupa drumuri, da neasteptat.
 31 de ore intr-o singura zi. Plecare la 2 dimineata din casa parinteasca, 2-9-2 ore pe avioane, cu timpu intre zburat intre diferite sale de asteptat, cu diferite tipuri de oameni, zambind cu diferite zambeturi pe fete. Si oboseala. Conditii noi, si obisnuela cu drum lung.
 A, si sa nu uit, sa zic, si sa va fac sa zambiti: sigur, ca am uitat acasa aparatu de fotografiat, eu, cine si atunci, si acolo face poze, unde nu ar trebui, sau stiu, ca nu o sa iasa. Asta e, America! :))

 In sfarsit cand soseam in Minneapolis (inainte in Chicago era gata sa intarziam, dar peurma avionu intarzia - mai bine decat noi...) au venit sa ne ia cei din tabara. A fost fain. Da eram rupte de oboseala. Ah, da. Suntem 7 fete aici - toate din Ungaria > asa se incerci Tu sa iti practici limba engleza, ha! Ah, si fetele. Suntem 7, dintre diferite parti, iar una e din, adica de langa Debretin. Funny.
 Interesant,. putin pare ca suntem "out of legue", pentru ca numa unguri suntem din bucatarie :P da, asta e. Macar suntem in SUA, nu-i asa?

** Timpu trece, parca ar fi niste saptamane, nu numa zile. Asta e a 4a zi, pan-acuma numa ier am facut, ce o sa facem pentru 3 luni. Vase si curatenie. Da trece.

VEVERITE peste tot. Pe copaci, pe si sub case, pe iarba, pe gunoaie, langa apa... Peeeeste tot. Mai o sa fie cateva zile, cand ne surprinde, si facem galagie, ca "ia, uite, inca una!", si le face poze, si radem, si vai... Ia peurma o sa trecem langa ele ca si cum fac si astea de aici, parca ar fi nimic mai multi decat frunze, asezate pe jos.

Storm when leaving, storm before arriving, goodnight and sweet-dreams storms, what embraces souls. Or freak out, frighten and hug you. Tight and so strong, you only can hold your breathe in and listen to the nature's whispering words, shouts and dreams what have been dreamt throught your closed eyes.

Azi e 30 mai, suntem aici deja de 4 zile, si mereu obosite, iar inca nu prea muceam. Nu era ce, de facut. Ziceam cu fete, ca puteam se venim si numa in zilele astea. Una din eie inca isi face lectia pentru trimis in cateva zile ca sa aiba nota. Noi deja am trecut toate examenele - ok, inca o fata are un examen dupa ce se intoarce...
 Da totus suntem way more mai inainte in tabara noatstra decat cei din alte tabere. Un pic plictisitor sa ne simtem in plus, da in afara de asta oameni mai vorbesc cu noi, putin - da vorbesc...
 (Azi am primit compliment de la Kathrine - Ea si cu alte 2 a venit sa ne ia dela aeroport din Minneapolis. - despre fustita mea, 'ce ca "I really like your skirt by the way", fusta, care a fost Mamei cand avea 16 ani, il ador. Fetele aici nu prea port fuste. Iar nici eu n-o sa port in timp ce muncesc, dar azi am avut day off. :) )

Putin simt, ca dintre 7 fete, iar eu raman pe afara din /circus?/... Da nu e nimic rau, sunt ptuin paranoica, toate stim, da? Da cand pare ca nici ceru nu vrea sa fiu cu ceilalti, cum facea azi: atunci chiar.
 De 3 zile n-am vazut nimic altceva decat oameni mari (aka americani, chiar chiar mari!), care stau in tabara (si mai vin copii dupa asta, deci asta e Support staff, care sa zicem conteaza, noi nu prea... :P) si bucataria cu locurile care erau de curatat. A, si cabinu nostru (care, daca incepem 3-4 fete sa sarim ar putea sa "pice" depe stalpi, oricum, e funny asa, chiar daca superviser-u nostru eeeeeeextra american - adica mare - face niste miscaricand intra...) si ne era dor de hm, civilizatie? Si ne gandeam sa vizitam magazinu care e 30 de minute departe cu bicicleta, si ne si pregateam ...cautam bicicletele, ne-am pus (helmet-urile), si toate avuea ceva... da chiar a mea trebuia sa "moara". Deci, eu - care bineinteles am lasat jumate din bagaju meu acasa, such as pasta si perie de dinti, si alta de folos... deci: cu nevoiele la magazin :P - ramasesem acasa. In timp ce am facut eu baie, si stateam pe malu lacului, fetele se ierdeau, si leau adus-o pe eie cu masina si cu bicicletele, iar una din eie chiar si-a lasat pasaportu acolo > acuma asteptam sa-l aduca inapoi femeiea, care le-a facut norocu sa le ajute.

Deci asta e panacum. Eu stau langa cal'uri, si fug, ca n-am mult timp, si pentru ca incepe o furtuna, yum-yum. (A, si daca furtuna: "casutele" atat de stabile sunt, ca daca ar fi sa vina o furtuna mai maricica,noi ar trebui sa fugim in Program Center, la sala de gimnastica, cu totii.)

Noapte bune, si dimineata acolo :P (: