Dupa mai mult, de o saptamana

...sau intamplat ograma' de lucruri...

And I was told that it'd be better to have a/n at least/ bilingual blog. So I'm trying to satisfy everyone... :)P

Am fost la primul petrecere in America, am ramas fara  cuvinte. Timp si oameni nemaipomenite. <3 Cu Sheila, si cu prieteni Ei.

 In 2 saptamane va fi in New Hope, doar mai am 2 weekedn-uri aici. Si am un rendez-vous, si o invitatie la Sheila sa pictam. Amuzant, nu-i asa? : ))

 Sunt nebunita dupa Minnesota! (Si rupta de oboseala zi dupa zi, da incep sa ma simt acasa in tabara. Da totus, simt ca mi-e dor de ceva, sau cineva.)

Nu stiu. :)

Ca inseamna mult, daca alti aprecieaza ce faci

"Sunteti mare ajutor al taberei", ne-a zis unu din consiliere .
/nu-s sigura, daca asta e cuvantu potrivit la counselor in engleza/.

Si sa nu uit!!! Azi am vazut ceva ce n-am vazut panacuma, minunat, si ma oprit, in ce faceam. Un vulture.
 Stateam la usa, ma uita afara, si introdata a aparut, deasupra apei, cu un peste viu in gheare

***
Si asta numa fiindca mi-a placut:

Bucurate de singuratatea ta. Dute singura cu tren la locuri unde n-ai fost ininainte. Doarme singura sub stelele cerului. Plimbate atat de departe cat sa nu mai iti fie frica sa vi inapoi. Zi "nu" cand nu vrei sa faci ceva. Zi da daca intuitiile iti spus, chiaar daca toata lumea in jur iti spune nu.Alege-ti daca vrei sa fi placuta sau admirata.. Decide whether You want to be liked or admired. Decizeti daca inseamna mai mult sa faci parte sau sa-ti gasesti ce ai de face Aici.
 Crede in saruturi.

Eve Ensler a zis

Post rapida

Zile ciudate!

New Hope e chiar o sansa noua pentru mine! Chiar, daca arata panacuma ca nu pot petrece 4 iulie cum fac americani, pentru ca pe ziua aia tre sa ma duca cei din tabara asta in cealalta, dooooar! Shelia a avut idea superfaina ca ma conduce Ea, si nu tre sa plec dimineata, si pot vede artificiile cu Ei in oras si apoi vine cu mine pana la tabara mea!
Eeeeextraordinar!

Inainte am fost cu 2 din fete cu biciclete pana la oras, ne-am balacit putin in lac, am mancat inghetata - ce dor mi-era, si ce bun a fost, mama!

S' indragostita de Viata, asta e. :)

Everybody's being so nice

Ier vorbeam cu Sari (sau Sara daca e mai usor) ca aici toti apreciazi pe toti. Acasa daca directoru se intalneste cu cei din afara de birou, nu prea ii da atenitie, da aici... Toti, dela director pana la counsellor-i vine, trece, zambeste, ne intreaba, si sunt foarte prietenosi peste tot.

Deniz, una din birou era super simpatica ier dimineata, ma preateam sa incep sa lucrezi, si am intrebat ceva de la Ea, da inainte nu ne-am intalnit. Si incepea:`
 "...Nu cred ca te-am vazut p-aici pan-acuma, sunt Deniz, ma bucur sa te cunosc."
Atat de bine mi-a picat, vai, mi-a facut ziua! :)
 Si Jenny e o dulceata! Vorbim in ficare dimineata cand ajunge la lucru, si imi descide usile, zambeste totimpu, e vesela, si cu niste cuvinte face vremea mai calda, chiar daca arata sa ploua. :)



"We're here for a reason, I believe", zicea dimineata Jenny. Si drept atunci zicea, cand aveam nevioe sa-l aud.
 Si eu sunt aici pentru o buna cauza.
//Ahh, e un tip aici, un negru, si caaaanta totimpu! Si in momentu asta vine-pleaca-vine-pleaca, si canta cand intra, si cand iese! Tare! E un nebun rau! Nu pot fara sa rad, numa daca o vad! Si zambeste, mereu-mereu! Un suflet de 3 oameni are!//


...acuma am prea mult in mine sa pot scrie tot introdata.

Cer intunecat si inima deschisa

...de soare. Ma imbretiseaza, chiar daca joaca dea pititea dupa nori colorate cu gri, alb, si diferite de albastre. Ma gadila si zambeste la mine, cu caldura galbena, si imi sopteste, ca totu va fi bine.

 Aici se zice, ca statea e cea cu 10 000 de lacuri, da ceru e plin cu mii de nori. O minune. Frig, da cumva imi calzeste inima, cum ma plimb pe soseaua dela un cabin pana la alta, la lac, sus si in jos. Zbor, si pic, cu toti, si cantand singura, da mereu cu cineva sau ceva, care sa ma leagane inapoi in drumu gurgatoara apei mele.

 Azi am vorbit cu Mandei - superviser-u meu - despre Noua sansa... "I've never been to there, but it's said to be the nicest and the smallest of all."
 So here I go, vin si astept sa fiu acolo. Vedem. :)

New Hope...

"How was Your day?"
"Eventful ...and it's not over yet."
 Vorbeam cu Brandon (unu, din cei care au grije de copii si de adulti in tabara aici) azi, dupa cina. Si dupa cina am descoperit, ca puteam si fiu si eu cine zice tot asta. Eventful. In seara asta am aflat, cu pe 4 iulie - care ar fi sa fie zi libera - eu voi fi pe drum spre tabara noua, care e de 3 ore departe dela tabara asta. (Da bine, o-sa am 4 zile libere atunci inaintea inceputului taberei. Ca toti cine muncesc aici.)

Noua sansa. Asa se numeste. Va fi de adevaratea noua sansa. Singura, ca fata europeana - ok, exageratie, ca sunt si din Anglia aici... oricum... - si singura ca support staff asa cred, da maine va intreba de detalii pe sefa noastra draga...

Si asa era si in contractu meu, se stia ca e sansa ca va merge acolo, da panacuma era spusa, cu "una din noi (6) se duce careva, si inca nu se stie, cine".
 Da ma surprindea ca asa dintr-odata au spus, ca eu voi duce. In seamna ca mai am o luna aici. Gh. Parca simt, cum imi merge timpu panatunci. Tre sa ma straduesc, sa las urma placuta dupa mine, si sa le fie dor de mine, kla sfarsit, si sa le pare rau, ca n-o sa mai fiu...Da cum altcumva va putea sa fie? :))P

Ziua asta e cea, in care voi dormi la 9. Sunt dusa. (Eu o folosesc, si gata.)
Noapte buna pentru mine, si dor de Voi.
(Off, iulie...)

Ahahahazi

....Aaaaamuzant o zi a fost. Nimic special nu era, numa a fost frumos, asa cum a fost.
 Am vazut si o pasare albastra, atat de frumoasa, de dou ori! Mi-a venit sa alerg, si sa rad, tare-tare. Si atunci am reust sa vorbesc si cu prietena mea din Turcia.
 Ier afost atat de cald, credeam cu voi muri cum a murit Iulia in povestea fratilor Grimm, in cuptor... Teribila. Doar azi! Azi a fost, si inca e o minune! Racoroasa si batea vantu tare, cum imi place mie.
 Si vorbeam si cu Sheila azi, e o nebuna simpatica, rau-rau-rau :))) mereu ma face sa rad, nici nu tre sa zica nimic. Poate ne ducem la un festival pe aici, adica mi-ar placea mie. :)

Trebuie sa...

Imi fac lista despre ce trebuie, sa fac...

Prima primilor e sa imi hotaresc, ce vreau in viata mea. Care directie imi aleg sa merg pe... Ce culoare sa aiba, cu cine sa ma companiez(?). Sa ma gasesc. Sa ma vad din afara. Sa stiu, cum e sa ma vada alti. Sa stiu, ce arat. Sa ma prind, cand si cum, ce sa fac, care pasi urmaza de facut. Sa aud sunetele si cand striga cineva numele meu. Oricare din numele mele.
 Pentru ca aici sunt Anna. Mereu voiam sa-l folosesc, daor inca era prea "matura" pentru mine, prea armonizat, si "feminina", si eu inca ma simt ca o fetita mica, cu numele Timi, care suna cam jucausa, usoara, si timida...
 Anna e altceva. Si mai univerzala. E mult mai usor sa ma prezint ca Anna pentru cei din tari straine decat Timi, pe care nu-l are nmeni, aproape in afara de Ungaria...

Oricum, suntem fetele unguroaice din support staff, care fac tot, ce e spus, chiar daca si murim pana la sfarsiul zilei, doar rezistam! :P


Oricum, planuri pentru vara, in primu rand:
 Sa ma pregatesc sa invati limbile spaniola, si turceasca. Pentru ca imi plac, si ca vreau si vizitez - si odata poate si sa traiesc - si Spania (vai, ce de tara, ce de oameni, si ce de amintiri! M-am indragostit, de tot, ce era acolo...) si Turcia.
 Sa imi fac potrfolii la Romani Design cu desenele pe panza. Si sa pictez, sau cel putin sa desenez mai mult.
 Sa nu ma las in urma - si  sa invati, ca nimic nu e imposibila si nerezolvata, ca mereu e o noua optiune care sa fie facuta.

Si sa ma conmving, mai mult: sa arat, in ce cred, cea ce e ca nimeni nu e mai mult sau mai putin decat cineva, sau nici o meserie nu e mai buna sau mea rea decat cealalta. Ca toti avem ce si dece facem. Cu partele lor negative si frumoasae.

Timp de timp... posturi despre pan'acuma

Ghh, pan'acuma n-am avut - nici acu' nu am, pentru ca tre sa ne ducem sa mancam imediat... - timp sa scriu. Si am o gramada de spus.

Joia trecuta a fost primu mase care ne-a placut colectiv, friptura cu orez, si cu salata. Nu credeam, ca o-sa zic asa ceva, da eu mananc cel mai mult aici - care e foarte rau, ca nu prea e mancare normala aici... Panacuma numa sevisuri au fost, si chestii de astea de la oamenilor -hm, cum sa zic "normali" nu e bun, ca vine intrebarea "cine e normal"?... deci, mai repede cei, - care manance fiecare zi in regula si intr-o ordine, cu toate sanatoase locu acest e cam rau. Dulcuri, peeeste tot, zau. Niciodata nu ma gandeam ca o-sa zic vreodata, ca s' satula de dulcuri ...si a venit vremea.
 Aici si aeru e zaharat. Bine, acuma, cand au sosit bolnavi, au mai reducat din cantitatea "nesanatoasa", da tot nu dietoasa. Si nu conteaza cei cu diete spciale, ca si cum e si cei cu alergia de lactoza...

Nu stiu. . . si tot stiu

"Esti suparata?" ma intreba una din fete azi, dimineata in timp ce lucram, si chiar nu stiu, ce avea pe mine, da eram asa suparata de ceva, fara chef. Cred ca m-am spreiat, nu stiu...

Mai tarziu, da tot azi: Mama, ce lunga poa' sa fie o zi! Ghh... Dupa ziua cu 31 de ore, astea de lucru s' mai tari. S' total pierduta cu timpu. Nu stiu niciodata, care zi e, si ce ora. Dupa cina credeam ca numa

Primu mase care ne-a placut colectiv, friptura cu orez, si cu salata. Nu credeam, ca o-sa zic asa ceva, da eu mananc cel mai mult aici - care e foarte rau, ca nu prea e mancare normala aici... Panacuma numa sevisuri au fost, si chestii de astea de la oamenilor -hm, cum sa zic "normali" nu e bun, ca vine intrebarea "cine e normal"?... deci, mai repede cei, - care manance fiecare zi in regula si intr-o ordine, cu toate sanatoase locu acest e cam rau. Dulcuri, peeeste tot, zau. Niciodata nu ma gandeam ca o-sa

Au venit primi 'locuitori' a taberei, numa pentru cateva ore. Sunt simpatice, dar fetelor le e frica un pic - as minti, daca as zicea, ca mie nu-mi e teama un pic de aia, ca nu stiu cum sa ma port, sau ce sa fac cand e cea, neasteptat... Da totu va fi aranjat, numa nu tre' se ne speriam, fiindca asta sperie cel mai mult pe alti. Si pe ei.
" - Mama, ce greu va fi...
- Zambi, asa nu va fi nici o problema.
 - Zembesc eu, dar inauntru plang. "
Si asta e problema. Ne gandim prea mult, despre... Si prea spre numa o parte... Sa zicem, "numa asa poate fi traita o viata" sau asa ...

Doar o avem cel putin zambetul lui Blake :). Baiatu blond din bucatarie, pe cine o ajutam. Eu cu El m-am intalnit din "kitchen staff", si El pe mine ma vazut prima din "support staff", cea ungureasca. :D <Acuma vine cine e si ce face in jur... O:) >
 Si imi place mult Sheila, si Ea munceste in bucatarie, si e foarte usor sa se inteleaga omu cu Ea, are un piercing care imi place, si chestiile alea din urechi - nu voi intelege niciodata ce sens au, da ma rog, nu e treaba mea, nu pentru mine o fac. :)) <Bine, pana la o marime - mica... - careva poa' sa imi placa. :P>
 Tatal Ei tot in tabara munceste ca om cu-de-toate, nu prea stiu care e rolu lui exacta. Da si El e glumacios (exista cuvat asa?) putin cinic, da simpatic; in primele zile zicea, "hey shorty, how are you?", altei ia zis, "blondie", ca e blonda. :P
 Si mereu, cand o vad, imi aduc aminte de o coala, cel mai mult din ochii lui.
In bucatarie sunt doua sefii, Judy, mai in varsta, si Molly, amandoua niste femei cumsecade, si usor sa raz cu Ei. Mai sunt fetele responzabile de diete speciale, Caroline si Tara - cu Ea nu prea vorbesc mult, ne salutam si zambim, s' atat. Cu Caroline am vorbit putin mai mult. Stiu, ca are frati. :P De Ea nu stiu, cat ani are, cred ca e in varsta cu mine, da pare ma tanara, cel putin la prime vedere. Da si eu, deci nici un cuvant despre. :)
 Cum zicea Sheila: "Age is nothing but a number." Si are dreptate, mama, ce "mare". E foarte mult in fata asta, si inca n-am vorbit mult. Da avem destul timop, 3 luni de zile, sa mai vorbim.
"We're glad to have you here." :)
 Superviser-ul nostru, cam sefa sefelor, e sa zicem, interesanta. Mare, ca o casa, si nu exagerez. Niciodata in viata mea n-am vazut pe cineva asa de mare. Are o fata frumoasa, da ca 16 ore din 24 al ei trec cu mancatu, ...e cam sigur. Pacat de Ea. Oricum, ne da "way too much" de lucru. Chiar. Ne pune pe cat una din noi la o "tema", curatat sau bacatarie, sau ce e de facut, zi sa-l terminan in x ore, care e cam imposibila. Ier eu faceam 10 ore, si intreba Judy, ca s' singura puse pe pozitie, si ziceam, da asa e, "you gotta be kidding", si nu era gluma. Chiar era gata-gata si imi dea lacrimile. Ok, nu atat de rau, da in sfarsit venea Ea (Judy - sefa bucatariei), cea care nu prea se baga in locurile noastre "mici" - sa ma ajute. Pentru "one helper is not enough"...

Fetele unguroaice, suntem 6, de acuma. (Uh, asta o sa fie mai lunga... da incerc sa scriu, cat de mult pot. Restu va fi adaugat mai tarziu cu culoare, sa fie rosu... :P :) )
 Deci, suntem din diferite parti a tarei. Una din juru Debretinului, de Ea, si cu inca o fata au plecat deja intr-o alta tabara, mai mica putin ca a noastra, tot in legatura cu organizatia acesta. Am ramas asa 7, pe 27 mai am sosit noi 5, si ne au asteptat 2 de inainte. Iar fata de langa Debretin cu cealalta fata au plecat, si de acum de 2 zile a venit fata "noua" - drept cand ma pregateam sa imi fac un dus, si ieseam intr-un singur prosop, era cam najpa, da a sosit, si macar zambea. :D

“Read, every day, something no one else is reading. Think, everyday, something no one else is thinking. Do, every day, something no one else would be silly enough to do. It is bad for the mind to continually be part of unanimity.” Christopher Morley

Care sa...? Si lucruri obisnuite

Azi am ajuns sa ne ducem la magazin, yaaay!

Cumparat toate care n-am avut pan-acum. Siii am iesit din Annandale!

Intram in sala, si ok, nu atat de rau, ca sa zicem, in Ungaria ar fi, da nu cred ca in Romania e mult mai diferit... oricum, se uita la noi parca ar fi extrateresti, dureaza un moment, si toti isi fac lucru mai departe. Parca nici n-as fi acolo. "Numa staff." Si chair daca zicem copiilor nostri, sau sa zic, cum am fost noi crescute - "invata, ca daca nu, voi iesi ca  spalator de giamuri..." si de astea, iar uite, suntem la universitate, sa muncim sa avem serviciuri calumea, si viata cum "trebuie" ...sau cum isi "fac oameni" :P

 Ce vreau sa zic... E ca, ne tot strimbam la lucruri, cine face si ce, dar nu prea ne gandim - dece,

ce rost are - si ce care facem noi ...cu cat e mai mult sau mai putin ce face Una decat cea ce face Alta... Si cine hotareste? Chiar daca gandim, cat de diferite suntem, si cat de multe lucruri sunt pe care Iks face cu placere iar Igrec se stramba chiar daca numa se gandeste...

"I could never do that..." zicea unu din cei care voi vede de copii azi.

"So typical american..." cu propozitia asta ma nebunesc fetele de aici. Ok, America, doar tot un loc numa pe Pamantu asta. Bineinteles, ca-s' diferite lucrurile decat la noi. Nu faci 2 pasi fara sa nu se schimbe macar fierele de iarba pe jos sub calciile tale. Si cu cat mai departe te duci, cu atat mai mult se schimba, si cu asa de mai mare putere. (Stici jocu in care tre' sa soptiti ceva in urechea unui, iar aia trebuie sa ii zica in soapte mai departe pana nu ajunge propotitia pana la sfarsitu coadei... Apoi cand 'soseste' iese ceva total altceva...)

<Ah, atat de rau e, ca n-am timp de *nimic*, ca dupa ce terminam de lucru, picam pe pat, si n-am nici chef, nici timp, nici energie de internet, chiar de scris... Si uit ce vreau sa scriu. Bine, imi vine inapoi, da nu e tot aia, sa continu ceva ce am inceput mai devreme... Alt gust.>