....Aaaaamuzant o zi a fost. Nimic special nu era, numa a fost frumos, asa cum a fost.
Am vazut si o pasare albastra, atat de frumoasa, de dou ori! Mi-a venit sa alerg, si sa rad, tare-tare. Si atunci am reust sa vorbesc si cu prietena mea din Turcia.
Ier afost atat de cald, credeam cu voi muri cum a murit Iulia in povestea fratilor Grimm, in cuptor... Teribila. Doar azi! Azi a fost, si inca e o minune! Racoroasa si batea vantu tare, cum imi place mie.
Si vorbeam si cu Sheila azi, e o nebuna simpatica, rau-rau-rau :))) mereu ma face sa rad, nici nu tre sa zica nimic. Poate ne ducem la un festival pe aici, adica mi-ar placea mie. :)
2011. június 8., szerda
2011. június 7., kedd
Trebuie sa...
Imi fac lista despre ce trebuie, sa fac...
Prima primilor e sa imi hotaresc, ce vreau in viata mea. Care directie imi aleg sa merg pe... Ce culoare sa aiba, cu cine sa ma companiez(?). Sa ma gasesc. Sa ma vad din afara. Sa stiu, cum e sa ma vada alti. Sa stiu, ce arat. Sa ma prind, cand si cum, ce sa fac, care pasi urmaza de facut. Sa aud sunetele si cand striga cineva numele meu. Oricare din numele mele.
Pentru ca aici sunt Anna. Mereu voiam sa-l folosesc, daor inca era prea "matura" pentru mine, prea armonizat, si "feminina", si eu inca ma simt ca o fetita mica, cu numele Timi, care suna cam jucausa, usoara, si timida...
Anna e altceva. Si mai univerzala. E mult mai usor sa ma prezint ca Anna pentru cei din tari straine decat Timi, pe care nu-l are nmeni, aproape in afara de Ungaria...
Oricum, suntem fetele unguroaice din support staff, care fac tot, ce e spus, chiar daca si murim pana la sfarsiul zilei, doar rezistam! :P
Oricum, planuri pentru vara, in primu rand:
Sa ma pregatesc sa invati limbile spaniola, si turceasca. Pentru ca imi plac, si ca vreau si vizitez - si odata poate si sa traiesc - si Spania (vai, ce de tara, ce de oameni, si ce de amintiri! M-am indragostit, de tot, ce era acolo...) si Turcia.
Sa imi fac potrfolii la Romani Design cu desenele pe panza. Si sa pictez, sau cel putin sa desenez mai mult.
Sa nu ma las in urma - si sa invati, ca nimic nu e imposibila si nerezolvata, ca mereu e o noua optiune care sa fie facuta.
Si sa ma conmving, mai mult: sa arat, in ce cred, cea ce e ca nimeni nu e mai mult sau mai putin decat cineva, sau nici o meserie nu e mai buna sau mea rea decat cealalta. Ca toti avem ce si dece facem. Cu partele lor negative si frumoasae.
Prima primilor e sa imi hotaresc, ce vreau in viata mea. Care directie imi aleg sa merg pe... Ce culoare sa aiba, cu cine sa ma companiez(?). Sa ma gasesc. Sa ma vad din afara. Sa stiu, cum e sa ma vada alti. Sa stiu, ce arat. Sa ma prind, cand si cum, ce sa fac, care pasi urmaza de facut. Sa aud sunetele si cand striga cineva numele meu. Oricare din numele mele.
Pentru ca aici sunt Anna. Mereu voiam sa-l folosesc, daor inca era prea "matura" pentru mine, prea armonizat, si "feminina", si eu inca ma simt ca o fetita mica, cu numele Timi, care suna cam jucausa, usoara, si timida...
Anna e altceva. Si mai univerzala. E mult mai usor sa ma prezint ca Anna pentru cei din tari straine decat Timi, pe care nu-l are nmeni, aproape in afara de Ungaria...
Oricum, suntem fetele unguroaice din support staff, care fac tot, ce e spus, chiar daca si murim pana la sfarsiul zilei, doar rezistam! :P
Oricum, planuri pentru vara, in primu rand:
Sa ma pregatesc sa invati limbile spaniola, si turceasca. Pentru ca imi plac, si ca vreau si vizitez - si odata poate si sa traiesc - si Spania (vai, ce de tara, ce de oameni, si ce de amintiri! M-am indragostit, de tot, ce era acolo...) si Turcia.
Sa imi fac potrfolii la Romani Design cu desenele pe panza. Si sa pictez, sau cel putin sa desenez mai mult.
Sa nu ma las in urma - si sa invati, ca nimic nu e imposibila si nerezolvata, ca mereu e o noua optiune care sa fie facuta.
Si sa ma conmving, mai mult: sa arat, in ce cred, cea ce e ca nimeni nu e mai mult sau mai putin decat cineva, sau nici o meserie nu e mai buna sau mea rea decat cealalta. Ca toti avem ce si dece facem. Cu partele lor negative si frumoasae.
Timp de timp... posturi despre pan'acuma
Ghh, pan'acuma n-am avut - nici acu' nu am, pentru ca tre sa ne ducem sa mancam imediat... - timp sa scriu. Si am o gramada de spus.
Joia trecuta a fost primu mase care ne-a placut colectiv, friptura cu orez, si cu salata. Nu credeam, ca o-sa zic asa ceva, da eu mananc cel mai mult aici - care e foarte rau, ca nu prea e mancare normala aici... Panacuma numa sevisuri au fost, si chestii de astea de la oamenilor -hm, cum sa zic "normali" nu e bun, ca vine intrebarea "cine e normal"?... deci, mai repede cei, - care manance fiecare zi in regula si intr-o ordine, cu toate sanatoase locu acest e cam rau. Dulcuri, peeeste tot, zau. Niciodata nu ma gandeam ca o-sa zic vreodata, ca s' satula de dulcuri ...si a venit vremea.
Aici si aeru e zaharat. Bine, acuma, cand au sosit bolnavi, au mai reducat din cantitatea "nesanatoasa", da tot nu dietoasa. Si nu conteaza cei cu diete spciale, ca si cum e si cei cu alergia de lactoza...
Joia trecuta a fost primu mase care ne-a placut colectiv, friptura cu orez, si cu salata. Nu credeam, ca o-sa zic asa ceva, da eu mananc cel mai mult aici - care e foarte rau, ca nu prea e mancare normala aici... Panacuma numa sevisuri au fost, si chestii de astea de la oamenilor -hm, cum sa zic "normali" nu e bun, ca vine intrebarea "cine e normal"?... deci, mai repede cei, - care manance fiecare zi in regula si intr-o ordine, cu toate sanatoase locu acest e cam rau. Dulcuri, peeeste tot, zau. Niciodata nu ma gandeam ca o-sa zic vreodata, ca s' satula de dulcuri ...si a venit vremea.
Aici si aeru e zaharat. Bine, acuma, cand au sosit bolnavi, au mai reducat din cantitatea "nesanatoasa", da tot nu dietoasa. Si nu conteaza cei cu diete spciale, ca si cum e si cei cu alergia de lactoza...
2011. június 2., csütörtök
Nu stiu. . . si tot stiu
"Esti suparata?" ma intreba una din fete azi, dimineata in timp ce lucram, si chiar nu stiu, ce avea pe mine, da eram asa suparata de ceva, fara chef. Cred ca m-am spreiat, nu stiu...
Mai tarziu, da tot azi: Mama, ce lunga poa' sa fie o zi! Ghh... Dupa ziua cu 31 de ore, astea de lucru s' mai tari. S' total pierduta cu timpu. Nu stiu niciodata, care zi e, si ce ora. Dupa cina credeam ca numa
Primu mase care ne-a placut colectiv, friptura cu orez, si cu salata. Nu credeam, ca o-sa zic asa ceva, da eu mananc cel mai mult aici - care e foarte rau, ca nu prea e mancare normala aici... Panacuma numa sevisuri au fost, si chestii de astea de la oamenilor -hm, cum sa zic "normali" nu e bun, ca vine intrebarea "cine e normal"?... deci, mai repede cei, - care manance fiecare zi in regula si intr-o ordine, cu toate sanatoase locu acest e cam rau. Dulcuri, peeeste tot, zau. Niciodata nu ma gandeam ca o-sa
Au venit primi 'locuitori' a taberei, numa pentru cateva ore. Sunt simpatice, dar fetelor le e frica un pic - as minti, daca as zicea, ca mie nu-mi e teama un pic de aia, ca nu stiu cum sa ma port, sau ce sa fac cand e cea, neasteptat... Da totu va fi aranjat, numa nu tre' se ne speriam, fiindca asta sperie cel mai mult pe alti. Si pe ei.
" - Mama, ce greu va fi...
- Zambi, asa nu va fi nici o problema.
- Zembesc eu, dar inauntru plang. "
Si asta e problema. Ne gandim prea mult, despre... Si prea spre numa o parte... Sa zicem, "numa asa poate fi traita o viata" sau asa ...
Doar o avem cel putin zambetul lui Blake :). Baiatu blond din bucatarie, pe cine o ajutam. Eu cu El m-am intalnit din "kitchen staff", si El pe mine ma vazut prima din "support staff", cea ungureasca. :D <Acuma vine cine e si ce face in jur... O:) >
Si imi place mult Sheila, si Ea munceste in bucatarie, si e foarte usor sa se inteleaga omu cu Ea, are un piercing care imi place, si chestiile alea din urechi - nu voi intelege niciodata ce sens au, da ma rog, nu e treaba mea, nu pentru mine o fac. :)) <Bine, pana la o marime - mica... - careva poa' sa imi placa. :P>
Tatal Ei tot in tabara munceste ca om cu-de-toate, nu prea stiu care e rolu lui exacta. Da si El e glumacios (exista cuvat asa?) putin cinic, da simpatic; in primele zile zicea, "hey shorty, how are you?", altei ia zis, "blondie", ca e blonda. :P
Si mereu, cand o vad, imi aduc aminte de o coala, cel mai mult din ochii lui.
In bucatarie sunt doua sefii, Judy, mai in varsta, si Molly, amandoua niste femei cumsecade, si usor sa raz cu Ei. Mai sunt fetele responzabile de diete speciale, Caroline si Tara - cu Ea nu prea vorbesc mult, ne salutam si zambim, s' atat. Cu Caroline am vorbit putin mai mult. Stiu, ca are frati. :P De Ea nu stiu, cat ani are, cred ca e in varsta cu mine, da pare ma tanara, cel putin la prime vedere. Da si eu, deci nici un cuvant despre. :)
Cum zicea Sheila: "Age is nothing but a number." Si are dreptate, mama, ce "mare". E foarte mult in fata asta, si inca n-am vorbit mult. Da avem destul timop, 3 luni de zile, sa mai vorbim.
"We're glad to have you here." :)
Superviser-ul nostru, cam sefa sefelor, e sa zicem, interesanta. Mare, ca o casa, si nu exagerez. Niciodata in viata mea n-am vazut pe cineva asa de mare. Are o fata frumoasa, da ca 16 ore din 24 al ei trec cu mancatu, ...e cam sigur. Pacat de Ea. Oricum, ne da "way too much" de lucru. Chiar. Ne pune pe cat una din noi la o "tema", curatat sau bacatarie, sau ce e de facut, zi sa-l terminan in x ore, care e cam imposibila. Ier eu faceam 10 ore, si intreba Judy, ca s' singura puse pe pozitie, si ziceam, da asa e, "you gotta be kidding", si nu era gluma. Chiar era gata-gata si imi dea lacrimile. Ok, nu atat de rau, da in sfarsit venea Ea (Judy - sefa bucatariei), cea care nu prea se baga in locurile noastre "mici" - sa ma ajute. Pentru "one helper is not enough"...
Fetele unguroaice, suntem 6, de acuma. (Uh, asta o sa fie mai lunga... da incerc sa scriu, cat de mult pot. Restu va fi adaugat mai tarziu cu culoare, sa fie rosu... :P :) )
Deci, suntem din diferite parti a tarei. Una din juru Debretinului, de Ea, si cu inca o fata au plecat deja intr-o alta tabara, mai mica putin ca a noastra, tot in legatura cu organizatia acesta. Am ramas asa 7, pe 27 mai am sosit noi 5, si ne au asteptat 2 de inainte. Iar fata de langa Debretin cu cealalta fata au plecat, si de acum de 2 zile a venit fata "noua" - drept cand ma pregateam sa imi fac un dus, si ieseam intr-un singur prosop, era cam najpa, da a sosit, si macar zambea. :D
Mai tarziu, da tot azi: Mama, ce lunga poa' sa fie o zi! Ghh... Dupa ziua cu 31 de ore, astea de lucru s' mai tari. S' total pierduta cu timpu. Nu stiu niciodata, care zi e, si ce ora. Dupa cina credeam ca numa
Primu mase care ne-a placut colectiv, friptura cu orez, si cu salata. Nu credeam, ca o-sa zic asa ceva, da eu mananc cel mai mult aici - care e foarte rau, ca nu prea e mancare normala aici... Panacuma numa sevisuri au fost, si chestii de astea de la oamenilor -hm, cum sa zic "normali" nu e bun, ca vine intrebarea "cine e normal"?... deci, mai repede cei, - care manance fiecare zi in regula si intr-o ordine, cu toate sanatoase locu acest e cam rau. Dulcuri, peeeste tot, zau. Niciodata nu ma gandeam ca o-sa
Au venit primi 'locuitori' a taberei, numa pentru cateva ore. Sunt simpatice, dar fetelor le e frica un pic - as minti, daca as zicea, ca mie nu-mi e teama un pic de aia, ca nu stiu cum sa ma port, sau ce sa fac cand e cea, neasteptat... Da totu va fi aranjat, numa nu tre' se ne speriam, fiindca asta sperie cel mai mult pe alti. Si pe ei.
" - Mama, ce greu va fi...
- Zambi, asa nu va fi nici o problema.
- Zembesc eu, dar inauntru plang. "
Si asta e problema. Ne gandim prea mult, despre... Si prea spre numa o parte... Sa zicem, "numa asa poate fi traita o viata" sau asa ...
Doar o avem cel putin zambetul lui Blake :). Baiatu blond din bucatarie, pe cine o ajutam. Eu cu El m-am intalnit din "kitchen staff", si El pe mine ma vazut prima din "support staff", cea ungureasca. :D <Acuma vine cine e si ce face in jur... O:) >
Si imi place mult Sheila, si Ea munceste in bucatarie, si e foarte usor sa se inteleaga omu cu Ea, are un piercing care imi place, si chestiile alea din urechi - nu voi intelege niciodata ce sens au, da ma rog, nu e treaba mea, nu pentru mine o fac. :)) <Bine, pana la o marime - mica... - careva poa' sa imi placa. :P>
Tatal Ei tot in tabara munceste ca om cu-de-toate, nu prea stiu care e rolu lui exacta. Da si El e glumacios (exista cuvat asa?) putin cinic, da simpatic; in primele zile zicea, "hey shorty, how are you?", altei ia zis, "blondie", ca e blonda. :P
Si mereu, cand o vad, imi aduc aminte de o coala, cel mai mult din ochii lui.
In bucatarie sunt doua sefii, Judy, mai in varsta, si Molly, amandoua niste femei cumsecade, si usor sa raz cu Ei. Mai sunt fetele responzabile de diete speciale, Caroline si Tara - cu Ea nu prea vorbesc mult, ne salutam si zambim, s' atat. Cu Caroline am vorbit putin mai mult. Stiu, ca are frati. :P De Ea nu stiu, cat ani are, cred ca e in varsta cu mine, da pare ma tanara, cel putin la prime vedere. Da si eu, deci nici un cuvant despre. :)
Cum zicea Sheila: "Age is nothing but a number." Si are dreptate, mama, ce "mare". E foarte mult in fata asta, si inca n-am vorbit mult. Da avem destul timop, 3 luni de zile, sa mai vorbim.
"We're glad to have you here." :)
Superviser-ul nostru, cam sefa sefelor, e sa zicem, interesanta. Mare, ca o casa, si nu exagerez. Niciodata in viata mea n-am vazut pe cineva asa de mare. Are o fata frumoasa, da ca 16 ore din 24 al ei trec cu mancatu, ...e cam sigur. Pacat de Ea. Oricum, ne da "way too much" de lucru. Chiar. Ne pune pe cat una din noi la o "tema", curatat sau bacatarie, sau ce e de facut, zi sa-l terminan in x ore, care e cam imposibila. Ier eu faceam 10 ore, si intreba Judy, ca s' singura puse pe pozitie, si ziceam, da asa e, "you gotta be kidding", si nu era gluma. Chiar era gata-gata si imi dea lacrimile. Ok, nu atat de rau, da in sfarsit venea Ea (Judy - sefa bucatariei), cea care nu prea se baga in locurile noastre "mici" - sa ma ajute. Pentru "one helper is not enough"...
Fetele unguroaice, suntem 6, de acuma. (Uh, asta o sa fie mai lunga... da incerc sa scriu, cat de mult pot. Restu va fi adaugat mai tarziu cu culoare, sa fie rosu... :P :) )
Deci, suntem din diferite parti a tarei. Una din juru Debretinului, de Ea, si cu inca o fata au plecat deja intr-o alta tabara, mai mica putin ca a noastra, tot in legatura cu organizatia acesta. Am ramas asa 7, pe 27 mai am sosit noi 5, si ne au asteptat 2 de inainte. Iar fata de langa Debretin cu cealalta fata au plecat, si de acum de 2 zile a venit fata "noua" - drept cand ma pregateam sa imi fac un dus, si ieseam intr-un singur prosop, era cam najpa, da a sosit, si macar zambea. :D
“Read, every day, something no one else is reading. Think, everyday, something no one else is thinking. Do, every day, something no one else would be silly enough to do. It is bad for the mind to continually be part of unanimity.” Christopher Morley
Care sa...? Si lucruri obisnuite
Azi am ajuns sa ne ducem la magazin, yaaay!
Cumparat toate care n-am avut pan-acum. Siii am iesit din Annandale!
Intram in sala, si ok, nu atat de rau, ca sa zicem, in Ungaria ar fi, da nu cred ca in Romania e mult mai diferit... oricum, se uita la noi parca ar fi extrateresti, dureaza un moment, si toti isi fac lucru mai departe. Parca nici n-as fi acolo. "Numa staff." Si chair daca zicem copiilor nostri, sau sa zic, cum am fost noi crescute - "invata, ca daca nu, voi iesi ca spalator de giamuri..." si de astea, iar uite, suntem la universitate, sa muncim sa avem serviciuri calumea, si viata cum "trebuie" ...sau cum isi "fac oameni" :P
Ce vreau sa zic... E ca, ne tot strimbam la lucruri, cine face si ce, dar nu prea ne gandim - dece,
ce rost are - si ce care facem noi ...cu cat e mai mult sau mai putin ce face Una decat cea ce face Alta... Si cine hotareste? Chiar daca gandim, cat de diferite suntem, si cat de multe lucruri sunt pe care Iks face cu placere iar Igrec se stramba chiar daca numa se gandeste...
"I could never do that..." zicea unu din cei care voi vede de copii azi.
"So typical american..." cu propozitia asta ma nebunesc fetele de aici. Ok, America, doar tot un loc numa pe Pamantu asta. Bineinteles, ca-s' diferite lucrurile decat la noi. Nu faci 2 pasi fara sa nu se schimbe macar fierele de iarba pe jos sub calciile tale. Si cu cat mai departe te duci, cu atat mai mult se schimba, si cu asa de mai mare putere. (Stici jocu in care tre' sa soptiti ceva in urechea unui, iar aia trebuie sa ii zica in soapte mai departe pana nu ajunge propotitia pana la sfarsitu coadei... Apoi cand 'soseste' iese ceva total altceva...)
<Ah, atat de rau e, ca n-am timp de *nimic*, ca dupa ce terminam de lucru, picam pe pat, si n-am nici chef, nici timp, nici energie de internet, chiar de scris... Si uit ce vreau sa scriu. Bine, imi vine inapoi, da nu e tot aia, sa continu ceva ce am inceput mai devreme... Alt gust.>
<Ah, atat de rau e, ca n-am timp de *nimic*, ca dupa ce terminam de lucru, picam pe pat, si n-am nici chef, nici timp, nici energie de internet, chiar de scris... Si uit ce vreau sa scriu. Bine, imi vine inapoi, da nu e tot aia, sa continu ceva ce am inceput mai devreme... Alt gust.>
2011. május 31., kedd
Tuesday as it was monday
Oboseala peste oboseala - care se vede si in aia ca, in loc sa zic marti, gandeam ca e luni... Frumos, nu? Aici parca nu simt timpu... Pare ca am sosit de mai mult timp de cat numa o ...chiar, nici macar o saptamana...
Nu suntem putine, da ne da sa muncim. Nici macar o veverita nu a aparut azi. Cred, ca inca n-am avut timp sa ne uitam.
Un pas facut afara dintr-o camera, si ia uite, cate n-ea gasit, de facut.
Azi era o zi cam pierduta... Adica: simteam parca eram eu pierduta. Oka, si ceilalti, da... na.
New York si Chicago... "De unde?"-uri, se "nu stiu"-uri, ca raspunsuri...
Momentan nu prea simt, ca stiu ce o sa fie in vara asta. Adica fetele au venit ca planuri ca si cum vor sa vada New York (poate suna ciudat, da eu nu ma-s nebuni daca n-as vedea...)
Si vantu bate, tare-tare. Tare, cat imi face frig si mie. Zic, ca s' fata vintului, doar inca mica sa nu ma pierd intr-o furtuna mare si neasteptata.
Chiar daca valurile se inaltesc. Da ce apa e aici... Numa un lac - una, din 10.000 : ) - rece si albastru, frumos, si departe. Asa de bine se simte, cand imi bag picioru. Cand ma mangaie vantu, care bate cum poate numa langa apa rece, si salbatica, chiar daca granitele lui sunt arteficiale... Da totusi, naturei. O vraja imi pune. Parca imi canta sa intru. Sa ma arunc in apa. Sa inot, sa ma las, sa zbor - numa in albastra apei. Cu ochi inchisi, deschise din inima, cu lacrimile spalate de lacrimile lacului - de fericire, ca pot fi aici. Acolo. Acolo - mereu, unde sunt.
O minune. Ier seara, cand au plecat fetele la oraselu din jur, sa cumpere niste lucruri - cu biciclete, cum voieam si eu sa merg, da bineinteles ca numa a mea nu functiona, deci remasesem... :P - m-am dus jos, la inceputul apei, m-am asezat in iarba, si ma iutam. Numa departe. Sigur, ca mi-am spalat piciorusele in primele metri... Vraja apei pe mine. S' Varsatoara, sau ce. :))
O minune. Ier seara, cand au plecat fetele la oraselu din jur, sa cumpere niste lucruri - cu biciclete, cum voieam si eu sa merg, da bineinteles ca numa a mea nu functiona, deci remasesem... :P - m-am dus jos, la inceputul apei, m-am asezat in iarba, si ma iutam. Numa departe. Sigur, ca mi-am spalat piciorusele in primele metri... Vraja apei pe mine. S' Varsatoara, sau ce. :))
Edit: Si eu zbor prin New York. Ne-am uitat cu fetele pe biletu meu, si au avut dreptate, "toata lumea voi trece prin New York, oriunde va duce"...
"Planu" e atat: sa ma intalnesc cu Sarah draga /d/in Canada *tineti pumni sa reusesc :P* si sa vad San Francisco - orasu hippie-lor. Unde I "should put some flowers in my hair..." Ais. Vreau-vreau-vreau. Ori prin coach surfing, ori ...imi gasesc eu modu. :))
Momentele se termina, si in sfarsit intra sa fie partea unui schimbare mare, si "va fi bine toate la urma".Asa se termina secundele singuratatei(?), si au ajuns in lacu rasului, cu lacrimi si zambeturi, care iti ajung pana in burta si te face sa te doara dela hohote. Fiindca viata e frumoasa, sa ti-arate cat de departe te poate sa duca, si cat de repede te apropie cu oameni, cu lucruri, cu momentele "acei".
Ziua asta a fost Ziua. F-f-f-foarte faina. Chiar daca astazi munceam toti cel mai mult. Chiar ne-a terminat :P - si credeti, sau nu, am aflat, stand la bucatarie cat de bun e, adica mult mai bun e sa fac vasele si lucruri prin bucatartie decat curatenia... Asta e, niciodata n-am fost o zina de ordine. Da poate odata "invat minte", poate. Daca nu, tre sa ma obisnuiesc aici. Ma pune sa, cel putin.
Ma bucur ca sunt aici. (Chiar, daca poate ca dela iule ma pune - ori pe mine, ori pe altcineva din noi - intr-o alta tabara, care e 3 ore de departe de noi, si de 3 ori mai mic. Vedem cu va fi.)
In postul urmatoare o sa sciru si despre fete, si de zilele noastre. Aaah! Si pare ca vineri ne ducem in Minneapolis la vreo petrecere, daca nu gasim, facem! :D DDa iesim! Viva la days off and weekend-uri!
Viva la Minnesota! :)
2011. május 30., hétfő
Sosire in Noutate, de la inceput
In primu rand:
Timp: 7 ore diferenta, mereu pre devreme :P
Loc: DE - PAR - TE, dupa Yogi bear, alti ii zic "Hamburgerland", acuma, pentru mine: Aici.
27, mai: Am inceput drumu spre "Pamantu Nou", peste ocean. Da inainte peste nervi. Drumuri dupa drumuri, da neasteptat.
31 de ore intr-o singura zi. Plecare la 2 dimineata din casa parinteasca, 2-9-2 ore pe avioane, cu timpu intre zburat intre diferite sale de asteptat, cu diferite tipuri de oameni, zambind cu diferite zambeturi pe fete. Si oboseala. Conditii noi, si obisnuela cu drum lung.
A, si sa nu uit, sa zic, si sa va fac sa zambiti: sigur, ca am uitat acasa aparatu de fotografiat, eu, cine si atunci, si acolo face poze, unde nu ar trebui, sau stiu, ca nu o sa iasa. Asta e, America! :))
In sfarsit cand soseam in Minneapolis (inainte in Chicago era gata sa intarziam, dar peurma avionu intarzia - mai bine decat noi...) au venit sa ne ia cei din tabara. A fost fain. Da eram rupte de oboseala. Ah, da. Suntem 7 fete aici - toate din Ungaria > asa se incerci Tu sa iti practici limba engleza, ha! Ah, si fetele. Suntem 7, dintre diferite parti, iar una e din, adica de langa Debretin. Funny.
Interesant,. putin pare ca suntem "out of legue", pentru ca numa unguri suntem din bucatarie :P da, asta e. Macar suntem in SUA, nu-i asa?
** Timpu trece, parca ar fi niste saptamane, nu numa zile. Asta e a 4a zi, pan-acuma numa ier am facut, ce o sa facem pentru 3 luni. Vase si curatenie. Da trece.
VEVERITE peste tot. Pe copaci, pe si sub case, pe iarba, pe gunoaie, langa apa... Peeeeste tot. Mai o sa fie cateva zile, cand ne surprinde, si facem galagie, ca "ia, uite, inca una!", si le face poze, si radem, si vai... Ia peurma o sa trecem langa ele ca si cum fac si astea de aici, parca ar fi nimic mai multi decat frunze, asezate pe jos.
Timp: 7 ore diferenta, mereu pre devreme :P
Loc: DE - PAR - TE, dupa Yogi bear, alti ii zic "Hamburgerland", acuma, pentru mine: Aici.
27, mai: Am inceput drumu spre "Pamantu Nou", peste ocean. Da inainte peste nervi. Drumuri dupa drumuri, da neasteptat.
31 de ore intr-o singura zi. Plecare la 2 dimineata din casa parinteasca, 2-9-2 ore pe avioane, cu timpu intre zburat intre diferite sale de asteptat, cu diferite tipuri de oameni, zambind cu diferite zambeturi pe fete. Si oboseala. Conditii noi, si obisnuela cu drum lung.
A, si sa nu uit, sa zic, si sa va fac sa zambiti: sigur, ca am uitat acasa aparatu de fotografiat, eu, cine si atunci, si acolo face poze, unde nu ar trebui, sau stiu, ca nu o sa iasa. Asta e, America! :))
In sfarsit cand soseam in Minneapolis (inainte in Chicago era gata sa intarziam, dar peurma avionu intarzia - mai bine decat noi...) au venit sa ne ia cei din tabara. A fost fain. Da eram rupte de oboseala. Ah, da. Suntem 7 fete aici - toate din Ungaria > asa se incerci Tu sa iti practici limba engleza, ha! Ah, si fetele. Suntem 7, dintre diferite parti, iar una e din, adica de langa Debretin. Funny.
Interesant,. putin pare ca suntem "out of legue", pentru ca numa unguri suntem din bucatarie :P da, asta e. Macar suntem in SUA, nu-i asa?
** Timpu trece, parca ar fi niste saptamane, nu numa zile. Asta e a 4a zi, pan-acuma numa ier am facut, ce o sa facem pentru 3 luni. Vase si curatenie. Da trece.
VEVERITE peste tot. Pe copaci, pe si sub case, pe iarba, pe gunoaie, langa apa... Peeeeste tot. Mai o sa fie cateva zile, cand ne surprinde, si facem galagie, ca "ia, uite, inca una!", si le face poze, si radem, si vai... Ia peurma o sa trecem langa ele ca si cum fac si astea de aici, parca ar fi nimic mai multi decat frunze, asezate pe jos.
Storm when leaving, storm before arriving, goodnight and sweet-dreams storms, what embraces souls. Or freak out, frighten and hug you. Tight and so strong, you only can hold your breathe in and listen to the nature's whispering words, shouts and dreams what have been dreamt throught your closed eyes.
Azi e 30 mai, suntem aici deja de 4 zile, si mereu obosite, iar inca nu prea muceam. Nu era ce, de facut. Ziceam cu fete, ca puteam se venim si numa in zilele astea. Una din eie inca isi face lectia pentru trimis in cateva zile ca sa aiba nota. Noi deja am trecut toate examenele - ok, inca o fata are un examen dupa ce se intoarce...
Da totus suntem way more mai inainte in tabara noatstra decat cei din alte tabere. Un pic plictisitor sa ne simtem in plus, da in afara de asta oameni mai vorbesc cu noi, putin - da vorbesc...
(Azi am primit compliment de la Kathrine - Ea si cu alte 2 a venit sa ne ia dela aeroport din Minneapolis. - despre fustita mea, 'ce ca "I really like your skirt by the way", fusta, care a fost Mamei cand avea 16 ani, il ador. Fetele aici nu prea port fuste. Iar nici eu n-o sa port in timp ce muncesc, dar azi am avut day off. :) )
Putin simt, ca dintre 7 fete, iar eu raman pe afara din /circus?/... Da nu e nimic rau, sunt ptuin paranoica, toate stim, da? Da cand pare ca nici ceru nu vrea sa fiu cu ceilalti, cum facea azi: atunci chiar.
De 3 zile n-am vazut nimic altceva decat oameni mari (aka americani, chiar chiar mari!), care stau in tabara (si mai vin copii dupa asta, deci asta e Support staff, care sa zicem conteaza, noi nu prea... :P) si bucataria cu locurile care erau de curatat. A, si cabinu nostru (care, daca incepem 3-4 fete sa sarim ar putea sa "pice" depe stalpi, oricum, e funny asa, chiar daca superviser-u nostru eeeeeeextra american - adica mare - face niste miscaricand intra...) si ne era dor de hm, civilizatie? Si ne gandeam sa vizitam magazinu care e 30 de minute departe cu bicicleta, si ne si pregateam ...cautam bicicletele, ne-am pus (helmet-urile), si toate avuea ceva... da chiar a mea trebuia sa "moara". Deci, eu - care bineinteles am lasat jumate din bagaju meu acasa, such as pasta si perie de dinti, si alta de folos... deci: cu nevoiele la magazin :P - ramasesem acasa. In timp ce am facut eu baie, si stateam pe malu lacului, fetele se ierdeau, si leau adus-o pe eie cu masina si cu bicicletele, iar una din eie chiar si-a lasat pasaportu acolo > acuma asteptam sa-l aduca inapoi femeiea, care le-a facut norocu sa le ajute.
Deci asta e panacum. Eu stau langa cal'uri, si fug, ca n-am mult timp, si pentru ca incepe o furtuna, yum-yum. (A, si daca furtuna: "casutele" atat de stabile sunt, ca daca ar fi sa vina o furtuna mai maricica,noi ar trebui sa fugim in Program Center, la sala de gimnastica, cu totii.)
Noapte bune, si dimineata acolo :P (:
Azi e 30 mai, suntem aici deja de 4 zile, si mereu obosite, iar inca nu prea muceam. Nu era ce, de facut. Ziceam cu fete, ca puteam se venim si numa in zilele astea. Una din eie inca isi face lectia pentru trimis in cateva zile ca sa aiba nota. Noi deja am trecut toate examenele - ok, inca o fata are un examen dupa ce se intoarce...
Da totus suntem way more mai inainte in tabara noatstra decat cei din alte tabere. Un pic plictisitor sa ne simtem in plus, da in afara de asta oameni mai vorbesc cu noi, putin - da vorbesc...
(Azi am primit compliment de la Kathrine - Ea si cu alte 2 a venit sa ne ia dela aeroport din Minneapolis. - despre fustita mea, 'ce ca "I really like your skirt by the way", fusta, care a fost Mamei cand avea 16 ani, il ador. Fetele aici nu prea port fuste. Iar nici eu n-o sa port in timp ce muncesc, dar azi am avut day off. :) )
Putin simt, ca dintre 7 fete, iar eu raman pe afara din /circus?/... Da nu e nimic rau, sunt ptuin paranoica, toate stim, da? Da cand pare ca nici ceru nu vrea sa fiu cu ceilalti, cum facea azi: atunci chiar.
De 3 zile n-am vazut nimic altceva decat oameni mari (aka americani, chiar chiar mari!), care stau in tabara (si mai vin copii dupa asta, deci asta e Support staff, care sa zicem conteaza, noi nu prea... :P) si bucataria cu locurile care erau de curatat. A, si cabinu nostru (care, daca incepem 3-4 fete sa sarim ar putea sa "pice" depe stalpi, oricum, e funny asa, chiar daca superviser-u nostru eeeeeeextra american - adica mare - face niste miscaricand intra...) si ne era dor de hm, civilizatie? Si ne gandeam sa vizitam magazinu care e 30 de minute departe cu bicicleta, si ne si pregateam ...cautam bicicletele, ne-am pus (helmet-urile), si toate avuea ceva... da chiar a mea trebuia sa "moara". Deci, eu - care bineinteles am lasat jumate din bagaju meu acasa, such as pasta si perie de dinti, si alta de folos... deci: cu nevoiele la magazin :P - ramasesem acasa. In timp ce am facut eu baie, si stateam pe malu lacului, fetele se ierdeau, si leau adus-o pe eie cu masina si cu bicicletele, iar una din eie chiar si-a lasat pasaportu acolo > acuma asteptam sa-l aduca inapoi femeiea, care le-a facut norocu sa le ajute.
Deci asta e panacum. Eu stau langa cal'uri, si fug, ca n-am mult timp, si pentru ca incepe o furtuna, yum-yum. (A, si daca furtuna: "casutele" atat de stabile sunt, ca daca ar fi sa vina o furtuna mai maricica,noi ar trebui sa fugim in Program Center, la sala de gimnastica, cu totii.)
Noapte bune, si dimineata acolo :P (:
Feliratkozás:
Bejegyzések (Atom)