Azi am ajuns sa ne ducem la magazin, yaaay!
Cumparat toate care n-am avut pan-acum. Siii am iesit din Annandale!
Intram in sala, si ok, nu atat de rau, ca sa zicem, in Ungaria ar fi, da nu cred ca in Romania e mult mai diferit... oricum, se uita la noi parca ar fi extrateresti, dureaza un moment, si toti isi fac lucru mai departe. Parca nici n-as fi acolo. "Numa staff." Si chair daca zicem copiilor nostri, sau sa zic, cum am fost noi crescute - "invata, ca daca nu, voi iesi ca spalator de giamuri..." si de astea, iar uite, suntem la universitate, sa muncim sa avem serviciuri calumea, si viata cum "trebuie" ...sau cum isi "fac oameni" :P
Ce vreau sa zic... E ca, ne tot strimbam la lucruri, cine face si ce, dar nu prea ne gandim - dece,
ce rost are - si ce care facem noi ...cu cat e mai mult sau mai putin ce face Una decat cea ce face Alta... Si cine hotareste? Chiar daca gandim, cat de diferite suntem, si cat de multe lucruri sunt pe care Iks face cu placere iar Igrec se stramba chiar daca numa se gandeste...
"I could never do that..." zicea unu din cei care voi vede de copii azi.
"So typical american..." cu propozitia asta ma nebunesc fetele de aici. Ok, America, doar tot un loc numa pe Pamantu asta. Bineinteles, ca-s' diferite lucrurile decat la noi. Nu faci 2 pasi fara sa nu se schimbe macar fierele de iarba pe jos sub calciile tale. Si cu cat mai departe te duci, cu atat mai mult se schimba, si cu asa de mai mare putere. (Stici jocu in care tre' sa soptiti ceva in urechea unui, iar aia trebuie sa ii zica in soapte mai departe pana nu ajunge propotitia pana la sfarsitu coadei... Apoi cand 'soseste' iese ceva total altceva...)
<Ah, atat de rau e, ca n-am timp de *nimic*, ca dupa ce terminam de lucru, picam pe pat, si n-am nici chef, nici timp, nici energie de internet, chiar de scris... Si uit ce vreau sa scriu. Bine, imi vine inapoi, da nu e tot aia, sa continu ceva ce am inceput mai devreme... Alt gust.>
<Ah, atat de rau e, ca n-am timp de *nimic*, ca dupa ce terminam de lucru, picam pe pat, si n-am nici chef, nici timp, nici energie de internet, chiar de scris... Si uit ce vreau sa scriu. Bine, imi vine inapoi, da nu e tot aia, sa continu ceva ce am inceput mai devreme... Alt gust.>
Nincsenek megjegyzések:
Megjegyzés küldése