Tuesday as it was monday

Oboseala peste oboseala - care se vede si in aia ca, in loc sa zic marti, gandeam ca e luni... Frumos, nu? Aici parca nu simt timpu... Pare ca am sosit de mai mult timp de cat numa o ...chiar, nici macar o saptamana...

Nu suntem putine, da ne da sa muncim. Nici macar o veverita nu a aparut azi. Cred, ca inca n-am avut timp sa ne uitam.

 Un pas facut afara dintr-o camera, si ia uite, cate n-ea gasit, de facut.

Azi era o zi cam pierduta... Adica: simteam parca eram eu pierduta. Oka, si ceilalti, da... na.

 New York si Chicago... "De unde?"-uri, se "nu stiu"-uri, ca raspunsuri...

Momentan nu prea simt, ca stiu ce o sa fie in vara asta. Adica fetele au venit ca planuri ca si cum vor sa vada New York (poate suna ciudat, da eu nu ma-s nebuni daca n-as vedea...)

Si vantu bate, tare-tare. Tare, cat imi face frig si mie. Zic, ca s' fata vintului, doar inca mica sa nu ma pierd intr-o furtuna mare si neasteptata.

 Chiar daca valurile se inaltesc. Da ce apa e aici... Numa un lac - una, din 10.000 : ) - rece si albastru, frumos, si departe. Asa de bine se simte, cand imi bag picioru. Cand ma mangaie vantu, care bate cum poate numa langa apa rece, si salbatica, chiar daca granitele lui sunt arteficiale... Da totusi, naturei. O vraja imi pune. Parca imi canta sa intru. Sa ma arunc in apa. Sa inot, sa ma las, sa zbor - numa in albastra apei. Cu ochi inchisi, deschise din inima, cu lacrimile spalate de lacrimile lacului - de fericire, ca pot fi aici. Acolo. Acolo - mereu, unde sunt.
 O minune. Ier seara, cand au plecat fetele la oraselu din jur, sa cumpere niste lucruri - cu biciclete, cum voieam si eu sa merg, da bineinteles ca numa a mea nu functiona, deci remasesem... :P - m-am dus jos, la inceputul apei, m-am asezat in iarba, si ma iutam. Numa departe. Sigur, ca mi-am spalat piciorusele in primele metri... Vraja apei pe mine. S' Varsatoara, sau ce. :))

Edit: Si eu zbor prin New York. Ne-am uitat cu fetele pe biletu meu, si au avut dreptate, "toata lumea voi trece prin New York, oriunde va duce"...

"Planu" e atat: sa ma intalnesc cu Sarah draga /d/in Canada *tineti pumni sa reusesc :P* si sa vad San Francisco - orasu hippie-lor. Unde I "should put some flowers in my hair..." Ais. Vreau-vreau-vreau. Ori prin coach surfing, ori ...imi gasesc eu modu. :))

Momentele se termina, si in sfarsit intra sa fie partea unui schimbare mare, si "va fi bine toate la urma".

Asa se termina secundele singuratatei(?), si au ajuns in lacu rasului, cu lacrimi si zambeturi, care iti ajung pana in burta si te face sa te doara dela hohote. Fiindca viata e frumoasa, sa ti-arate cat de departe te poate sa duca, si cat de repede te apropie cu oameni, cu lucruri, cu momentele "acei".

 Ziua asta a fost Ziua. F-f-f-foarte faina. Chiar daca astazi munceam toti  cel mai mult. Chiar ne-a terminat :P - si credeti, sau nu, am aflat, stand la bucatarie cat de bun e, adica mult mai bun e sa fac vasele si lucruri prin bucatartie decat curatenia... Asta e, niciodata n-am fost o zina de ordine. Da poate odata "invat minte", poate. Daca nu, tre sa ma obisnuiesc aici. Ma pune sa, cel putin.

Ei sunt Ei. Colegele, si "echipa" maghiara, support staff din Ungaria. Azi am petrecut ceeeea mai buna zi cu Ei, jucand fotbal de masa, si parca arata ca stiu sa joc (nu, nici departe de adevar, NU POT JUCA :D), da am ras atat de mult, vai. Ne aruncam pe jos de ce prosti facem noi. Faina zi, foc! De cand am ajuns aici, asta a fost cea-mai-ziua, asteptam la asta mult.
 Ma bucur ca sunt aici. (Chiar, daca poate ca dela iule ma pune - ori pe mine, ori pe altcineva din noi - intr-o alta tabara, care e 3 ore de departe de noi, si de 3 ori mai mic. Vedem cu va fi.)

In postul urmatoare o sa sciru si despre fete, si de zilele noastre. Aaah! Si pare ca vineri ne ducem in Minneapolis la vreo petrecere, daca nu gasim, facem! :D DDa iesim! Viva la days off and weekend-uri!

Viva la Minnesota! :)